Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fostul preşedinte al României şi preşedintele onorific al Partidului Social Democrat, Ion Iliescu, împlineşte astăzi 84 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
Crede că omul are o datorie faţă de sine şi faţă de semeni
“Oricât de rău ni se pare prezentul, România este o ţară mult mai bună decât spun unii că este”
“Nu mi-am propus să mă gândesc astăzi la aniversarea de anul viitor. Vârstele rotunde au o anumită semnificaţie doar dacă, în afara lor, omul nu are niciun bilanţ de făcut. Or, eu, îmi place sau nu, am. Sunt încă un om activ, chiar şi dincolo de responsabilităţile inerente ale unui om politic care a ocupat cea mai înaltă demnitate în stat. Poate că nu este cea mai prudentă abordare a vieţii de zi cu zi. Însă nu am fost niciodată omul care să îşi conserve forţele, în interesul propriu şi în dispreţul nevoilor societăţii. Chiar dacă nu mai joc un rol executiv, am încă o răspundere faţă de oamenii care, în Partidul Social Democrat şi în afara lui, îmi pun în faţă problemele lor şi aşteaptă de la mine un răspuns. Mă simt dator să li-l dau, pentru că şi eu am avut şansa de a primi la timp sfaturi şi numeroase dovezi de solidaritate.
O zi frumoasă, o carte bună, un prieten de încredere sunt tot atâtea motive pentru a te bucura de viaţă, chiar dacă zilele nu mai sunt la fel de netede ca la tinereţe. În fond, e un preţ pentru toate, iar pentru înţelepciune şi raţiune bănuiesc că acest preţ e ceva mai mare. De aceea şi vin, raţiunea şi înţelepciunea, la vârste mai înaintate.
Dincolo de o anumită vârstă, fiecare zi are un gust aparte. Însă dacă eşti un om bine structurat din punct de vedere moral, găseşti motivaţii la fel de puternice şi la vârste înaintate. Din acest punct de vedere, mărturisesc că nu m-am schimbat foarte mult din tinereţe încoace: nu am nevoie de stimuli externi pentru a mă simţi motivat, zi de zi. Cred că omul are o datorie faţă de sine şi faţă de semeni.
De altfel, dacă mă nemulţumeşte ceva în lumea de azi, este faptul că societatea noastră nu pare capabilă să gândească valorile individuale altfel decât în opoziţie cu cele colective. Niciodată în conjuncţie cu acestea. Asta şi face diferenţa dintre anii ’90 şi cei de acum: atunci aveam puţine şanse şi multă disponibilitate, azi avem şanse reale, dar găsim mai greu resursele de a ne dedica binelui comun. Ambiţiile personale, oricât de hazardate, distrug proiecte comune care ar putea aduce beneficii tuturor. Nu aş acuza numai lipsa de caracter a unor persoane, ci şi o culpabilă susţinere, la nivel public, a valorilor individuale, împotriva celor colective. Cei mai mari profitori ai statului sunt şi cei mai mari adversari ai statului social, ceea ce e cinic: nu numai că ne îmbogăţim nemeritat din averea comună, dar îi şi împiedicăm pe alţii să beneficieze de această avere.
În anul în care aniversăm 25 de ani de la Revoluţia Română, ar fi neadevărat să pretind că nu mă preocupă acest dezechilibru între drepturi – care se doresc a fi tot mai mari – şi obligaţii – tot mai mici. Oameni care îşi datorează poziţia unor conjuncturi uită, brusc, cât datorează acestor conjuncturi şi, crezându-se mici demiurgi ai societăţii, uită că totul are un preţ.
Întotdeauna am fost o natură pozitivă şi activă, un om care a crezut că această naţiune are resurse formidabile de a-şi reveni din cele mai grele situaţii. Oricât de rău ni se pare prezentul, România este o ţară mult mai bună decât spun unii că este şi nu depinde decât de noi ca ea să se apropie de ceea ce ne dorim. Binele individual nu depinde numai de binele comun, dar nici nu poate să existe fără acesta.”
Citește pe Antena3.ro
