"Astazi e ziua ta..." - Ion Salisteanu

"Ma simt usor si plin de dorul sa lucrez!"

Despre creatia lui au aparut peste 300 de articole, trei volume monografice si numeroase filme. A realizat peste 3.000 de lucrari, multe intrate in colectii si muzee din tara si strainatate. Cei 75 de ani pe care pictorul Ion Salisteanu ii implineste astazi sunt marcati, asa cum ii sta bine unui artist dedicat cu totul picturii, printr-o expozitie aniversara.

"Cred ca spectacolul e in afara, in interior lucrurile curg ca o apa domoala si constanta. Ma raportez insa si eu la lucrurile care tin de profesia mea, sunt bucuros ca rotunjesc varsta cu o mare expozitie pe simezele Muzeului de Arta din Constanta si ca inca e frumos afara. Lucrurile sunt legate de o sarbatorire de tip familial; astazi sunt invitat la fiica mea sa bem impreuna pentru pictorul de 75 de ani. Ma bucur cand nu trec anii astia fara sa fie o expozitie pe perete. Voi pleca la Bruxelles impreuna cu niste colegi cu care voi deschide chiar in Parlamentul European o expozitie de pictura romaneasca contemporana. Ca sa fiu sincer, nu s-a modificat prea mult felul in care imi aniversez ziua pentru ca am multi prieteni si, afectiv, e foarte constanta atmosfera de sarbatorire; nu simt ca sunt batran pentru ca am niste repere langa mine, niste mladite, de la nepoti la fiice si la prieteni, care sunt de toate varstele. E o atmosfera frumoasa in care media si de ani, dar si de stare este destul de constanta. Imi doresc sa fie mereu asa: tinerete si veselie in jur si bunavointa pentru ceilalti. A fost o vreme cand parea ca anii se scurg sanatosi si gravi, ca un fel de sursa de informatii foarte bogata; de la o vreme nu stiu de ce s-au subtiat si scad din ce in ce mai alert; este o acceleratie care ma linisteste putin. Dar in rest totul imi pare in ordine atata vreme cat sanatatea e de partea mea. A fost o forma de coincidenta pe care am urmarit-o cu insistenta ca si anume acea dorinta sa fie sarbatoare si prin faptul ca deschid o expozitie, ca inaintez si pe domeniul profesiunii care are o greutate in modul in care imi inteleg viata. Nu stiu daca mai pot face alte lucruri, de exemplu sa urc pe Chomolungma in paralel cu pictura. La mine, intotdeauna proiectele s-au asezat pe planseta ca o mare schita in perspectiva si au fost legate de lumea atelierului, de lumea intalnirii cu colegii, de lumea unei coeziuni in relatia cu socialul. Dorinta mea nu are o dimensiune individuala, este o dorinta care cred ca e a tuturor, un bine global, un bine general pentru tara asta, pentru ce se va intampla cu ea, in care cultura sunt sigur ca nu are cum sa lipseasca. Ma simt usor si plin de dorul sa lucrez, ceea ce este simptomul sanitar cel mai exact. Un an in plus nu conteaza, de aici incolo nu mai am nimic de facut, trebuie sa o duc pana la capat si, daca se poate, cu zambet. Sunt un om care-si vede de meserie si care este inca senin."