Jurnalista Antenei 3 Maria Coman împlineşte astăzi 35 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
“Cred că în fiecare dintre noi e un pic de nebunie pe care trebuie să o respectăm. Sau, în fine, să o luăm în considerare”
“Cred în noroc, sigur că da. Pentru că nimeni nu ştie câţi einsteini or fi prin satele româneşti care nu vor fi descoperiţi niciodată. Pentru că poţi fi extrem de talentat într-un domeniu, dar să nu ai şansa să mergi la şcoală, să nu ai norocul să fii descoperit de un profesor. Aşa că da, cred că sunt o persoană norocoasă. Sunt norocoasă că am prins anii 2000 în presă, sunt norocoasă că am văzut lumea, sunt norocoasă pentru că am fost de faţă la momente istorice extrem de importante ale acestei perioade. Nu cred însă în miracole. Cred că ceea ce trebuie să se întâmple se şi întâmplă şi că e dificil să schimbi cursul vieţii. Cred însă că în fiecare dintre noi e un pic de nebunie pe care trebuie să o respectăm. Sau, în fine, să o luăm în considerare. Până la urmă, ar fi extrem de plictisitor să nu avem ce povesti nepoţilor, nu? Că doar nu le vom spune cum mergeam în fiecare zi la şcoală, facultate, serviciu şi aşa mai departe. Şi apropo de nebunie, mă bucur că în adolescenţă am avut libertatea de a face cam ceea ce mi-am
dorit. Pe lângă toate dramele aferente vârstei, e cea mai frumoasă vârstă probabil şi e păcat să nu profităm de ea. Mi-aş dori să pot fi un părinte la fel de bun pentru fiica mea. Am o grămadă de amintiri din copilărie şi aş vrea să ştiu să îi construiesc şi ei amintiri. Să aibă un trecut, să se gândească la copilărie cu bucurie, aşa cum o fac şi eu.
Cred în multe lucruri. Cred în oameni, cred în faptele bune, cred în primăvară, cred în vacanţe, cred în cărţi, cred în oamenii apropiaţi mie, cred în optimisim, dar în acelaşi timp şi în realism. Cred că putem schimba lucrurile, cred că putem mişca lucrurile, cred că oamenii au o voce care merită ascultată. Cred în prietenie, cred în dragoste şi nu sunt clişee asta. Cred în dimineţile cu soare, în zâmbete, nu mi-ar ajunge un ziar întreg să scriu toate lucrurile în care cred.
Şi îmi şi doresc în continuare foarte multe. Îmi doresc să mă bucur de copilul meu şi de copilăria sa. Îmi doresc să călătoresc. Îmi doresc să citesc mai mult. Îmi doresc să reuşesc să ajut mai mult un proiect care mi-e foarte drag, cel de construire a unui centru de recuperare pentru copiii cu probleme neuropsihice.”