Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Marius Bodochi a cunoscut magia scenei in copilarie si de atunci n-a renuntat la ea. A devenit chiar el cel care farmeca si incanta suflete. Constient, responsabil. Mereu a facut ceea ce vrut, ce a simtit ca se poate si se cade. Un actor cu o energie aparte, cu o experienta de viata si de scena extraordinare. Crede ca pe scena este ca in viata, trebuie sa dai multa iubire ca sa primesti inapoi. Marius Bodochi isi sarbatoreste astazi ziua de nastere. Jurnalul National ii ureaza 'La multi ani!'.
'Pleaca multi dintre noi in ultimul timp. Oamenii s-au cam saturat de aceasta lume si spera ca dincolo va fi mai multa lumina. E greu, e foarte greu de rezistat in lumea de azi. Psihic este greu. Vezi multa saracie, multa tristete, disperare in jurul tau. La nivel global cred ca se trece printr-o perioada de purificare. E ca un tsunami. Sunt multe crime, batai, daca deschizi televizorul auzi ca s-au batut in trafic, ca o masina a fost lovita de un tren, lumea e neatenta, cine stie.
Publicul care vine la teatru reprezinta doar 20% din populatie, dar eu ma gandesc si la restul. Oare ei ce fac? Unii nu vin pentru ca nu au fost si nu-i intereseaza, altii ar veni, dar biletele le sunt inaccesibile. Am muncit foarte mult in anul care a trecut. Multe turnee cu «Sinucigasul» de la Teatrul National. Am lucrat si am colaborat cu doua teatre, Teatrul Valah din Giurgiu si cu Teatrul de Comedie. Am avut o colaborare cu Circul Globus, cu Brandusa Novac, cu care am avut o relatie speciala, un om daruit si un regizor exceptional.
Lumea se bucura la spectacolele ei, incepand de la 4 la 70 de ani. Mie imi face bine si cred ca vom continua aceasta colaborare. Am avut bucuria ca filmul in care am jucat, «Bibliotheque Pascal» al lui Szabolcs Hajdu, sa fie selectionat la Premiul Oscar, la sectiunea Cel mai bun film strain. Au jucat multi actori romani si a fost placut. Este un regizor tanar foarte talentat. Au o cinematografie buna, foarte sprijinita. Am mai avut trei colaborari cu ei pe roluri de mare intindere.
In «Omul punte, Bridgeman», de exemplu, jucam un personaj de la 27 la 75 de ani. Apaream avand sase varste, aveam machiaje diferite. Cand manusa meseriei nu ti se potriveste este bine sa schimbi meseria si sa incerci sa faci altceva. Este foarte greu sa recunosti asta, mai ales la inceputul unei cariere de actor. Daca nu ai oferte, nu ai proiecte, e clar. Poti participa la diferite festivaluri si sa te testezi in relatia cu publicul, iti poti da seama daca e greseala ta ca nu ti se potriveste, ori e greseala altora ca nu te vad. Exista aceasta posibilitate. In 1982, cand am debutat eu, era o expresie care spunea sa stai la coada. Sa astepti un rol, sa demonstrezi ca poti. A aparut Festivalul Tanarului Actor de la Costinesti prin 1983 si tin minte ca patru actori tineri la vremea aceea – eu, Tudorel Filimon, Catrinel Dumitrescu si Lucia Wanda Toma – am spus ca trebuie sa facem ceva.
Un regizor foarte talentat, Andrei Mihalache, ne-a ajutat. Astfel, in trei zile si trei nopti, ca-n povesti, am facut «Nu sunt Turnul Eiffel» de Ecaterina Oproiu si ne-am dus la Costinesti. Cu ce am gasit, carpe atarnate pe niste cuburi, am creat un spatiu, imbracati in niste costume incropite de noi, sugerand ceea ce voiam sa aratam. Am folosit muzica lui Alifantis, foarte frumoasa. A placut, a luat premii, iar apoi acel spectacol a intrat in repertoriul Teatrului National din Cluj si l-am jucat 7 sau 8 stagiuni, in toata tara. Ne-a ajutat, ne-a dat curaj si speranta ca se poate face. Ocazii exista si acum, mult mai multe. Exista teatru de club. Teatru independent exista, teatru tanar independent la fel.'
