Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
si ce daca se scufunda corabia
orice corabie se scufunda pana la urma
si ne dadeam mainile, ne luam ramas bun..."
"As vrea sa mi se dea, intr-o zi, premiul Nobel pentru scrisorile de dragoste pe care le-am scris...'
"Traiesc ca un observator atent. Ochiul jurnalistului este dublat de cel al scriitorului. Compar epocile si problemele, pentru ca acum, la 56 de ani, am si perspectiva timpului. Si descopar ca nu se rezolva niciodata nimic, totul e tranzitie, totul e perpetuare de probleme si dileme...
As vrea ca cei care citesc aceste randuri sa stie urmatorul lucru: am primit prin FACEBOOK sute, sute de mesaje cu ganduri bune. Am fost sincer emotionat. Nu ma asteptam, este adevarat insa ca si tehnica evolueaza, posibilitatea noastra de a ramane in contact cu sute de persoane. Oameni care mi-au citit cartile sau care imi urmaresc activitatea de jurnalist sau de dramaturg au tinut sa-mi scrie un rand, doua, un gand sensibil, de apreciere. Cineva mi-a spus ca in tinerete cartile mele i-au schimbat viata. M-am bucurat enorm sa stiu ca tot ce scriu nu dispare in eter, ca de partea cealalta a cuvintelor mele exista un destinatar... As vrea sa le multumesc si pe aceasta cale tuturor celor care mi-au scris de ziua mea, pe 29 ianuarie.
Nu stiu daca as alege alt traseu in viata, in cazul in care mi s-ar spune «hai, mai traieste o data». Da, nu stiu daca as face alte optiuni. Am trait o aventura fascinanta intre doua tari si doua limbi, intre Franta si Romania, intre poezie si teatru, intre jurnalism si roman... Si nu s-a terminat. Am o viata personala foarte bogata, am o familie care este «cetatea mea interioara», principala mea sursa de energie.
Este randul cartilor mele sa se «nasca» din nou, de fiecare data cand sunt citite si, mai ales, cand noi generatii le descopera. Am avut bucuria sa vad ca piesele mele au fost montate de oameni care nu erau nascuti la ora la care le scriam. Prin ei, aceste cuvinte ale mele se mai nasc o data. Aceasta lupta impotriva mortii si a neantului, prin cuvintele scriitorului care raman (daca raman), este adevarata «renastere». As vrea sa mi se dea, intr-o zi, premiul Nobel pentru scrisorile de dragoste pe care le-am scris...
Am scris si ieri, am scris si astazi, voi continua sa scriu in fiecare zi cate putin. Exista o singura reteta a reusitei: continuitatea. Desi, cum spune prietenul meu japonez, regizorul Yoshinari Asano «si esecurile sunt fructul eforturilor noastre».'
