Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mă pregătesc pentru marea întâlnire... Imaginea ei va rămâne pentru totdeauna în amintirile noastre din copilărie prin rolul Mirabelei din "Maria Mirabela", chiar dacă de atunci au urmat impresionante succese naţionale şi internaţionale. Medeea Marinescu împlineşte astăzi 35 de ani.
"Cu o seară înainte de a mă naşte, la 26 mai, tata a ascultat la radio piesa «Medeea» a lui Euripide şi i-a plăcut rezonanţa numelui.
Aşa a hotărât, peste voinţa mamei, să îmi dea acest nume. Pe mine mă mai cheamă şi Ana Maria, aşa cum a vrut mama. Oamenii de pe stradă nu mă ştiau cu numele meu real, mă ştiau cu Maria Mirabela. Pe stradă mi se spunea «Maria Mirabela cu ochii cât umbrela!». Mi se spune că ochii mi-au rămas la fel, că am alura de copil, asta şi pentru că sunt foarte mică de statură. Când am plecat la Paris la lansarea filmului, la punctul de control, una dintre fetele de la securitate a strigat «Mirabela!». Eu m-am întors spre ea şi mi-am dat seama că nu vorbea cu mine, vorbea cu o altă colegă. Aceasta mi-a arătat ecusonul ei şi scria «Maria Mirabela». Am întrebat-o când este născută, şi mi-a răspuns că în '83. Tatăl ei văzuse filmul şi după film a fost ales prenumele ei", îşi amintea apreciata actriţă.
Mă aflu în preajma celui mai important moment din viaţa mea şi acest moment nu este aniversarea zilei mele de naştere, ci este marea întâlnire cu FIUL meu. O aştept să sosească din clipă în clipă, o visez, mi-o imaginez, fac scenarii, deşi ştiu că oricum ea mă va surprinde. Mărturisesc că, trecând de pragul de 30 de ani, data de 27 mai nu mai era pentru mine «acea» zi aşteptată cu nerăbdare, când am mai crescut un pic şi când urma să primesc daruri, ci devenise mai degrabă o zi de bilanţ şi de reflecţie asupra timpului. Până azi. Când simt un nou început alături de partenerul meu şi fiul nostru. Am avut şansa de a-mi construi o carieră cu onestitate, cu trudă, dar şi cu noroc. Am trăit şi împliniri, şi neîmpliniri, şi dezamăgiri. Acestea din urmă mai mult din perspectivă umană decât profesională. Şi asta e mai dureros. Dar am învăţat că şi ele ne sunt necesare. Că ne modelează, că ne ajută să înţelegem natura umană, că ne pot face să ne cunoaştem pe noi, ca astfel să preţuim mai mult ceea ce e bun şi valoros şi, nu în ultimul rând, să devenim mai puternici. În această perioadă recunosc că m-am retras din tumultul vieţii artistice. A fost un bun prilej de a observa, acum, din afară, lucruri de care eram înainte absorbită, de a privi mai obiectiv această profesie şi, nu în ultimul rând, de a-mi reîncărca "bateriile" pentru momentul când mă voi întoarce pe scenă şi pe platourile de filmare. Dar până atunci sunt pregătită să încep cel mai important rol pe care destinul mi l-a oferit, acela de MAMĂ. De ziua mea nu-mi doresc decât sănătate şi un strop de noroc pentru FIUL meu."
