Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Secretul care o face sa mearga mereu inainte consta in aceea ca nu se uita niciodata inapoi. N-a lasat in urma nici sacrificii pe care sa le resimta, nici compromisuri care sa o jeneze. Mihaela Nicola, unul dintre cei mai renumiti practicieni in domeniul comunicarii, implineste, in prima zi a noului an, 44 de ani. La multi ani!
"Ma straduiesc mereu sa ma plac pe mine mai mult chiar decat imi plac ceilalti. E inaltator, incerci si tu cu mine?"
"Am mai intalnit oameni nascuti pe 1 ianuarie. Si generozitatea astrelor i-a inzestrat cu acelasi noroc pe care il celebrez si eu in fiecare an. Aniversez 44 de bilanturi de viata frumoasa si mi-ar placea sa daruiesc tuturor din optimismul cu care intampin urmatorul an. Nu ma iau deloc in serios cu «varsta», tocmai de aceea o impartasesc dezinvolt si ma gandesc mereu la misterul viitorului cu senzatia ca imi va oferi, de-abia de acum incolo, cele mai parfumate impliniri. Din multe motive afective anul de viata pe care tocmai il inchei a fost unul bogat: mi-a adus prieteni. Si statornicia celor putini, dar valorosi, pe care ii aveam deja. Am mai invatat din virtutile verbului «a allege», am adaugat memorii pastelate si m-am hranit cu certitudinea ca sunt iubita. Am inteles, o data in plus, ca rabdarea este aceea care ne rasplateste sperantele.
Cu ce ma mandresc cel mai mult? Cu faptul ca ii inspir mereu pe cei din jurul meu, ca ii invat sa creada in ei, sa construiasca neobosit, sa indrazneasca, sa viseze. Ce imi doresc cel mai tare? Sa ii pastrez langa mine pe oamenii care imi ofera inspiratie si sa implinesc visuri tainice.
Mi-e greu sa ma gandesc la mine in felul in care ma vad ceilalti si cu atat mai greu mi-ar fi sa imi asez mintea in viitor si sa ma gandesc la felul in care voi fi, fiind judecata pentru ceea ce astern astazi catre maine. Stiu doar ca ma ingrijesc in fiecare zi ca ea, ziua, sa nu curga sters si fara insemnatate. Am invatat de mult ca nimic din ceea ce facem nu este, de fapt, intamplator si ca cele mai mici dintre gesturi pot capata, uneori, contur de hiperbola.
Imi place, desigur, sa privesc inapoi la drumul parcurs si aleg mereu sa zabovesc cu gandul doar la momentele frumoase. Refuz sa-mi amintesc despre situatii in care n-am izbutit sa zambesc, refuz sa rememorez lacrimi, tristeti sau asteptari zadarnice. Retraiesc, aproape real, secunde de triumf, izbanzi profesionale si, mai important, impliniri personale – retraiesc cu aceeasi bucurie priviri care mi-au dezvaluit mai mult decat o puteau face cuvintele, aud din nou cuvintele care mi-au modelat zile insorite si continuu sa ma hranesc cu voluptatea de a apartine, afectiv, celor care au ales sa-mi daruiasca emotiile lor calde.
In ochii cititorului ma definesc, probabil, cateva dintre realizarile profesionale despre care publicul stie. In ochii celor ce ma cunosc de aproape ma defineste mai degraba un fel aparte de a intocmi ierarhii de valoare: imi plac mai mult oamenii tacuti decat cei declarativi, imi plac mai mult cei care pretuiesc discretia decat cei ostentativi, imi plac cei care au indoieli mai mult decat cei care au mereu certitudini, ii pretuiesc mai mult pe idealistii departati de concret decat pe cei cinici carora viata le da deseori dreptate, imi plac mai mult oamenii care iubesc mai mult oamenii decat banii si imi plac mai mult cei care stiu sa iubeasca decat oamenii neiubiti. Ma straduiesc mereu sa ma plac pe mine mai mult chiar decat imi plac ceilalti. E inaltator, incerci si tu cu mine? Asa sa ne ajute Dumnezeu!"
Citește pe Antena3.ro
