x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Calendar Astăzi e ziua ta: Mihaela Nicola

Astăzi e ziua ta: Mihaela Nicola

29 Dec 2011   •   21:00
Astăzi e ziua ta: Mihaela Nicola

Secretul care o face sa mearga mereu inainte consta in aceea ca nu se uita niciodata inapoi. N-a lasat in urma nici sacrificii pe care sa le resimta, nici compromisuri care sa o jeneze. Mihaela Nicola, unul dintre cei mai renumiti practicieni in domeniul comunicarii, implineste, in prima zi a noului an, 44 de ani. La multi ani!


"Ma straduiesc mereu sa ma plac pe mine mai mult chiar decat imi plac ceilalti. E inaltator, incerci si tu cu mine?"
"Am mai intalnit oameni nascuti pe 1 ianuarie. Si generozitatea as­tre­lor i-a inzestrat cu acelasi noroc pe ca­re il celebrez si eu in fiecare an. Ani­versez 44 de bilanturi de viata fru­moasa si mi-ar placea sa daruiesc tu­turor din optimismul cu care in­tam­pin urmatorul an. Nu ma iau de­loc in serios cu «varsta», tocmai de aceea o impartasesc dezinvolt si ma gandesc mereu la misterul viitorului cu senzatia ca imi va oferi, de-abia de acum incolo, cele mai parfumate impliniri. Din multe motive afective anul de viata pe care tocmai il inchei a fost unul bogat: mi-a adus prieteni. Si statornicia celor putini, dar va­lorosi, pe care ii aveam deja. Am mai invatat din virtutile verbului «a allege», am adaugat memorii pastelate si m-am hranit cu certitudinea ca sunt iubita. Am inteles, o data in plus, ca rabdarea este aceea care ne rasplateste spe­rantele.

Cu ce ma mandresc cel mai mult? Cu faptul ca ii inspir mereu pe cei din jurul meu, ca ii invat sa creada in ei, sa construiasca neobosit, sa indraz­neas­ca, sa viseze. Ce imi doresc cel mai tare? Sa ii pastrez langa mine pe oamenii care imi ofera inspiratie si sa implinesc visuri tainice.

Mi-e greu sa ma gandesc la mine in felul in care ma vad ceilalti si cu atat mai greu mi-ar fi sa imi asez min­tea in viitor si sa ma gandesc la felul in care voi fi, fiind judecata pentru ceea ce astern astazi catre maine. Stiu doar ca ma ingrijesc in fiecare zi ca ea, ziua, sa nu curga sters si fara in­sem­na­tate. Am invatat de mult ca nimic din ceea ce facem nu este, de fapt, in­t­­am­plator si ca cele mai mici dintre ges­turi pot capata, uneori, contur de hiperbola.

Imi place, desigur, sa privesc inapoi la drumul parcurs si aleg mereu sa zabovesc cu gandul doar la momentele frumoase. Refuz sa-mi amintesc despre situatii in care n-am izbutit sa zambesc, refuz sa rememorez lacrimi, tristeti sau asteptari zadarnice. Retraiesc, aproape real, secunde de triumf, izbanzi profesionale si, mai important, impliniri personale – retraiesc cu aceeasi bucurie priviri care mi-au dezvaluit mai mult decat o puteau face cuvintele, aud din nou cuvintele care mi-au modelat zile insorite si continuu sa ma hranesc cu voluptatea de a apartine, afectiv, celor care au ales sa-mi daruiasca emotiile lor calde.

In ochii cititorului ma definesc, probabil, cateva dintre realizarile profesionale despre care publicul stie. In ochii celor ce ma cunosc de aproape ma defineste mai degraba un fel aparte de a intocmi ierarhii de valoare: imi plac mai mult oamenii tacuti decat cei declarativi, imi plac mai mult cei care pretuiesc discretia decat cei ostentativi, imi plac cei care au indoieli mai mult decat cei care au mereu certitudini, ii pretuiesc mai mult pe idealistii departati de concret decat pe cei cinici carora viata le da deseori dreptate, imi plac mai mult oamenii care iubesc mai mult oamenii decat banii si imi plac mai mult cei care stiu sa iubeasca decat oamenii neiubiti. Ma straduiesc mereu sa ma plac pe mine mai mult chiar decat imi plac ceilalti. E inaltator, incerci si tu cu mine? Asa sa ne ajute Dumnezeu!"

×