Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fiecare dintre noi are o primă iubire la care se întoarce din când în când. Pentru marele actor Mişu Fotino, această primă iubire a fost întotdeauna TEATRUL. Când păşeşti în interiorul unui teatru şi respiri aerul de acolo, nu mai poţi trăi fără el. Artiştii au şi ei gândurile lor, bucuriile şi îndoielile lor... Mişu Fotino face parte din categoria artiştilor pe care spectatorii i-au ridicat pe un soclu, pentru care admiraţia şi respectul creşteau cu fiecare rol impecabil interpretat. Povesteşte cu farmec şi nostalgie despre nişte timpuri de mult uitate, pe care doar Horia Şerbănescu le mai rememorează. Vorbeşte despre dascălii săi, despre colegii săi, despre vremuri atât de frumoase că te cutremuri. Marele actor şi-a sărbătorit ieri ziua de naştere. La mulţi ani!
A mers pe calea teatrului de foarte tânăr... "Tatăl meu a fost actor. M-am născut cu teatrul în casă. Eu am jucat prima oară teatru pe o scenă de teatru serioasă, unde se plătea intrarea şi veneau spectatori. Aveam vreo 6 anişori. Jucam într-o comedie bulevardieră franţuzească, era la modă pe atunci, în anii dinaintea războiului. Se numea «Coloniale»." A jucat în "Directorul nostru", "Telegrame", "Politică şi delicatese", "Titanic vals", "Chiriţa la Iaşi" sau "Sexy Harem Ada-Kaleh". Actor foarte îndrăgit de publicul românesc, Mişu Fotino se consideră un "răsfăţat al lumii teatrale şi neteatrale, încât mă mir că nu mi-am ratat cariera. Când eram mic, visam să fiu secundul căpitanului pe un vapor uriaş, să lenevesc cu ochii pe mare toată ziua. Cred că talentul este ereditar, dar numai de la o generaţie la alta. Câţi copii s-ar putea lăuda ca şi mine, că au fost ţinuţi pe genunchi de marele Iancu Brezeanu, alintaţi de Tudor Muşatescu?" De atunci are teatrul în sânge.
Au urmat apoi anii de şcoală, liceul. "Sunt dintre cei care fac meseria pe care şi-au dorit-o de copii. Am făcut liceul la «Matei Basarab». După şapte ani la Braşov, timp în care am tot făcut turnee la Bucureşti, m-a chemat Sică Alexandrescu la Teatrul Naţional din Bucureşti, să-l dublez pe Radu Beligan în «Steaua fără nume». Am dat concurs la Bucureşti. Din vreo 40 sau 400, nu mai ştiu, am intrat patru: Draga Olteanu, regretata Coca Andronescu, Matei Alexandru şi cu mine. Era în 1957. Fiecare dintre noi însemnând ceva la ora actuală în teatru. Ei, şi de atunci am jucat foarte mult teatru. Am jucat pe toate scenele ţării cred." Alături de Carmen Stănescu a format o echipă extraordinară timp de 11 ani în piesa lui Arbuzov, "Comedie de modă veche", s-au sprijinit şi s-au încurajat reciproc de 1.100 de ori.
Şi cu Ileana Stana Ionescu a jucat în multe piese de teatru, dar şi în nenumărate momente vesele în emisiuni de varietăţi, la radio şi televiziune. Ce să mai vorbim despre "Aşteptând la arlechin" a lui Noel Coward, alături de Tamara Buciuceanu Botez, Ioana Bulcă, Simona Bondoc, Raluca Zamfirescu, Olga Delia Mateescu, Aimee Iacobescu, Sanda Toma, Ileana Iordache, Rodica Popescu Bitănescu. Teatrul era altfel atunci, acum este teatrul cu totul altul. Se socoteşte puţin romantic. Îi plac Sebastian şi Cehov, iubeşte cu o lacrimă şi un zâmbet şi crede că e foarte important să simţi liniştea unei săli de spectacol, la fel cum e important şi râsul la poantele bune. La cea de-a XIV-a ediţie a Galei Premiilor UNITER, din 3 aprilie 2006, maestrul Mihai Fotino a fost premiat pentru întreaga sa activitate. Îi dorim sănătate maestrului Mişu Fotino şi am vrea să ştie că îl preţuim şi-l iubim pentru tot ce a dăruit scenei şi filmului românesc.
Citește pe Antena3.ro
