Astăzi e ziua ta... Mircea Micu!

Este îndrăgit de mulţi confraţi, contestat şi bârfit de tot atâţia, un om de multe ori imprevizibil în reacţii, ironic şi zeflemitor inutil, incapabil să facă rău. Este un romantic incurabil, un singuratic, un depozitar de amintiri pe care le-a valorificat într-un fel şi pe care le va valorifica sub forma unor aşa-zise … "False me­morii". Reputatul scriitor Mircea Micu a împlinit de curând 72 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Sunt un orfan al furtunii…"
"Eliberat de coşmarul scrisului zilnic, mă refer la jurnalistică, încerc să mă reabilitez consolându-mă că alături de alţi confraţi de generaţie, nu sunt altceva decât un… orfan al  furtunii. Nu mai am nici nădejdi, nici dezamăgiri, sunt prea blindat de cele două decenii de speranţe deşarte şi prea fatalist spre a aştepta o minune menită să ne salveze de pe toboganul autodistrugerii. De altfel, în sinea mea sunt mulţumit că voi fi «un nume adunat pe-o carte» , un... expirat alături de nume de rezonanţă ale culturii ro­mâne, de la Fănuş Neagu la Sabin Bălaşa.

Am scris de toate, în toate genurile lite­rare. Astfel că prozatorii zic cum că aş fi poet, poeţii că aş fi… parodist, iar vestitul critic literar Nicolae Manolescu, cel care zicea că romanul meu «Patima» este cartea anului 1972, consideră azi, în moralitatea lui desăvârşită, că nu exist. De fapt, dacă mă gândesc bine, are dreptate. Cele 35 de titluri (evident că am inclus şi reeditările), duzina de premii li­terare concretizate în diplome, piesele de teatru, până şi un scenariu de film nu sunt altceva decât dovada unei neserio­zităţi, meteahnă de om incapabil să se fixeze la un gen. (Ca domnul Manolescu, de-o pildă). În plus, nu sunt nici două­zeci­şidoist, nici liber schimbist, nici alianto civist, ci pur şi simplu un rebarbativ care urăşte Uniunea Europeană, Uniunea Jurnaliştilor Independenţi şi angajaţi la patron şi tramway-ul 41.

Am scris cam una mie de editoriale şi pamflete care mi-au adus tot atâţia duşmani şi pe care (editoriale) nu le-am valorificat, tipărindu-le în volum după obiceiul dâmboviţean. Am condus vreo patru jurnale, izbutind, vorba lui Fănuş Neagu, să le falimentez… Conduc în continuare o revistă de cultură, LITERATORUL, pe care, fostul minis­tru cu nume de fotbalist a decis, înainte de-a zbura de pe fotoliul culturii, să o… DESFIINŢEZE alături de CONTEMPORA­NUL, deşi nu avea nici o calitate, din pricini de… dereglări hormonale, după câte m-a asi­gurat specialistul în materie Flo­rin Condurăţeanu, zis OMUL DE PE ZE­BRÂ.

De ziua mea am terminat un volum de proză care va avea acelaşi succes cu al altui volum cu titlul zbanghiu, fiindcă al meu se numeşte DE CE IUBIM BÂRBAŢII!!!. Şi, ca o încoronare a celor spuse până acum, potrivit opiniei ge­nerale şi personale, declar la ceas aniversar: EU SUNT CE N-AM FOST NICIODATÂ ŞI UN SFERT DIN CE ERA SÂ FIU…"