Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Profesor universitar doctor Monica Pop, directorul Spitalului Clinic de Urgente Oftalmologice Bucuresti, isi aniverseaza maine ziua de nastere. La multi ani!
"Avem medici foarte valorosi si ar fi cazul sa facem tot posibilul pentru a-i pastra in tara"
"Timpul trece extrem de repede. Ma impart cum pot (greu, oricum) intre profesie, administratie, universitate, familie, prieteni. Depinde de perioada, mai am timp uneori sa merg si la o piesa de teatru sau, mai rar, la cate un concert sau chiar la film. Am multi prieteni in lumea artistica. Am o inima tanara, sunt
Viata de medic in Romania este departe de ceea ce percepe publicul. Chiar daca e greu, medicul care poate vindeca un pacient are o satisfactie care nu se poate compara cu nici o alta stare. Va dati seama ce inseamna sa poti reda viata, sanatatea sau vederea unui om? Ma doare insa conditia medicului in societatea romaneasca deoarece stim cu totii ca in media se discuta aproape numai cazurile negative si asta duce la scaderea increderii populatiei in medicina romaneasca. In plus, se mediatizeaza intens faptul ca tot felul de persoane publice cu posibilitati materiale deosebite se trateaza in alte tari, cu toate ca exista mijloace terapeutice eficiente si in tara. Sunt unele spitale foarte performante, atat ca profesionalism al medicilor, cat si ca dotare. Asta depinde de conducerea fiecarui spital. In plus, inca un element de descurajare pentru medici este faptul ca asigurarile de malpraxis reprezinta una din cele mai mari inselatorii financiare. Medicii si asistentele platesc asigurari care de fapt NU ASIGURA ABSOLUT NIMIC, defavorizand astfel si medicii, dar si pacientii. Pacientii nu vor primi in conditiile actuale niciodata vreo despagubire din partea acestor societati de asigurare, desi acestea aduna anual milioane de euro! Vreau insa sa stie toti romanii un lucru: AVEM MEDICI FOARTE VALOROSI si ar fi cazul sa facem tot posibilul pentru a-i pastra in tara.
Destinul meu a fost, intr-un fel, de "sef" (sper ca bun) inca de la gradinita, apoi la scoala, in armata (da, am facut armata!), la facultate, apoi la Spital si la Universitate. Am urmat intr-o oarecare masura destinul mamei mele, medic si director al unui spital de TBC timp de 33 de ani si al surorii sale, matusa mea, care a fost prorector al Universitatii Carol Davila din Bucuresti, ceea ce sunt eu acum.
Cred ca, fiind romanca din Ardeal, am castigat mult si datorez mult acestei tari. Aici am urmat o scoala de elita, o facultate cum putine sunt in lume (Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila), am invatat meseria de medic si deontologia medicala, aici am trait, am iubit, am nascut un copil, Letitia, care are acum 24 de ani si care mi-a adus foarte multe bucurii, am avut si am prieteni deosebiti. Pacat ca seniorii familiei mele aproape ca nu mai sunt, si nu numai ei. Nu stiu, dar nu cred ca in afara Romaniei as fi avut aceleasi sanse. Oricum sunt foarte legata de aceasta tara si nu as putea niciodata sa o parasesc.
As schimba multe in Romania. In primul rand conceptia romanilor despre democratie. Democratia nu inseamna ca esti liber sa faci orice. As dori mai multa disciplina in munca din orice domeniu si mai mult respect. As mai dori ca oamenii politici care se schimba sa preia si sa dezvolte tot ceea ce predecesorii lor au facut bine si nu sa incerce sa arate cat de slabi au fost cei dinainte si cat de buni sunt ei. Eu merg pe principiul ca orice om ajuns intr-o functie de raspundere vrea sa faca ceva bun care sa ramana dupa el, iar plecarea lui din acea functie sa fie un motiv de regret, nu de bucurie pentru cei din jur (sau pentru populatie). Si as mai schimba cate ceva in sistemul sanitar.
Intotdeauna am dorit cu ardoare sa devin medic. Mi-a mai placut si Dreptul, cred ca as fi putut deveni un avocat bun. Medicina a primat insa. As fi dorit din suflet sa pot urma si Facultatea de Drept, macar ca un hobby, dar timpul nu mi-a permis si am sa regret asta toata viata. Ce as vrea sa nu se mai repete? Perioada de dupa pierderea bunicii care m-a crescut, cea de dupa pierderea verisoarei mele Dana, medic si ea. Au fost cele mai negre perioade ale vietii mele. De asemenea, episoade profesionale in care nu am reusit intotdeauna ce am sperat. Este greu de suportat, dar sotul meu imi tot spune ca "n-ai sa poti niciodata vindeca tu toti oamenii din lume". Are dreptate, desi mi-as fi dorit sa pot. Neputinta in fata unor boli sau, uneori, greseala sunt foarte greu de suportat de catre medic.
Nu consider ca intru intr-un nou an de viata. Pentru mine ziua aceasta e o zi ca oricare alta, chiar daca marcheaza venirea mea pe lume. Nu am amintiri placute din copilarie despre aceasta zi, deoarece bunica mea, care m-a crescut, avea posibilitati materiale foarte reduse, iar ziua aceasta nu era altfel decat celelalte. De fapt, in Ardeal nu se prea pune mare pret pe ziua de nastere, indiferent de varsta pe care o implineste persoana respectiva, copil sau adult.
Ce astept de la Romania? In primul rand mai mult respect pentru oameni, pentru medici, pentru profesori, pentru artisti, pentru toti cei care au o viata grea si incerta. Sa nu mai aiba nimeni motive sa doreasca sa plece definitiv din tara. Si ROMANII au nevoie de VALORI, sa stie sa le aprecieze la justa lor valoare si sa le pastreze."
Citește pe Antena3.ro
