In 1980 debuta cu volumul de poeme "Fantani carteziene", premiat de Uniunea Scriitorilor. Astazi isi lanseaza un nou volum de versuri, "Ferapont", la targul de carte de la Palatul Culturii. Poetul si publicistul Nichita Danilov implineste astazi 54 de ani.

"M-am obisnuit cu varsta mea. Mi-o accept fara ifose"

"Cei care tin de stil vechi, la 7 aprilie (25 martie) sarbatoresc Bunavestire. De Bunavestire intreaga natura se primeneste. Si, o data cu ea, imi primenesc si eu trupul, care trece dintr-un an in altul. M-am obisnuit cu varsta mea. Mi-o accept fara ifose. Nu poti fi mereu tanar si frumos. Exista insa o frumusete interioara, care, daca stii s-o cultivi, poate recompensa macar o parte din zilele pierdute. Fiind zi de sarbatoare, azi voi cauta sa ajung la biserica. De acolo - s-a intamplat sa fie asa - ma voi duce la Palatul Culturii, unde se desfasoara targul de carte. Imi voi lansa volumul de versuri «Ferapont», aparut la Editura Paralela 45, dupa care voi ciocni un pahar cu vin cu prietenii si cu toti cei dragi. Imbratisarea sotiei si zambetul copiilor sunt cel mai pretios dar pe care l-am primit in ultimii 15 ani si-l astept cu drag si anul acesta... A fost un an foarte bun. Din toate punctele de vedere. Mi-au aparut doua carti, una de versuri, «Ferapont», si «Masa si Extraterestrul». Tot anul trecut, am fost impreuna cu sotia mea, poeta Cristina Carstea, la un festival international de poezie care s-a desfasurat in Irlanda. Acolo, pentru prima data, am vazut Oceanul si m-am intalnit cu poeti de marca veniti din toata lumea. La sfarsitul anului, am primit doua premii, unul al Asociatiei Scriitorilor din Iasi, pentru romanul «Talpi» si premiul Televiziunii Romane, pentru revista bilingva al carei redactor-sef sunt, Kitej-grad. Atunci cand reusesc sa inchei o carte, indiferent daca e vorba de una de poezie, de proza sau de eseuri, am cea mai mare satisfactie profesionala. Desi am scris si publicat destul de mult in diferite publicatii, nu stiu daca pot considera ca am facut o cariera in presa. In primul rand, eu ma consider scriitor. In anii ’80 se debuta extrem de greu. Depusesem un manuscris la concursul organizat de Editura Junimea. Publicasem in presa foarte putin, eram aproape un necunoscut. Volumul a fost citit, printre altii, de profesorul Constantin Ciopraga, presedintele juriului. Profesorului i-a placut poezia mea si a mizat pe mine. Ii sunt recunoscator si astazi. «Fantani carteziene», volumul meu de debut, aparut in 1980, a primit Premiul Uniunii Scriitorilor. Acest premiu mi-a dat posibilitatea sa fiu primit in breasla scriitorilor. Pe plan personal, cum as putea spune ca sunt neimplinit? Am o sotie splendida, Cristina, pe care o iubesc din tot sufletul, si doi copii, un baiat si o fetita, Andrei si Larissa, care-mi sunt cumplit de dragi. Tatal meu a fost cel care mi-a dat cel mai bun sfat, nu cu mult timp inainte de moarte. De fapt, nu mi-a vorbit mie, ci fiului meu, Andrei, caruia i-a spus: «Vad ca ai crescut mare (Andrei abia implinise 11 ani!), sa inveti sa treci de la tine si sa nu te certi cu oamenii. Traieste in pace cu ei...». Asa i-a vorbit. Tind sa cred ca povata imi era adresata mie. Cat e de greu s-o urmez!"