Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Paul Nanca, managerul Fundatiei Culturale Phoenix, isi sarbatoreste astazi ziua de nastere. Jurnalul National ii ureaza 'La multi ani!'.
'Inceputul carierei mele coincide, oarecum, cu inceputurile muzicii pop-folk-rock-jazz din Romania, mai precis cu vremurile celui mai crunt underground din perioada comunista. Inclinatiile mi-au devenit vizibile inca de prin anii gimnaziului, cand eram activ in zona «serbarilor», «reuniunilor» si «ceaiurilor dansante», atat cat erau tolerate sau scapate de sub control aceste manifestari «decadente» ale «propagandei imperialiste». Din ce in ce mai activ am fost in perioada liceului si a studentiei, cand am inceput si sa am colaborari constante si in presa (aveam rubrici muzicale saptamanale sau periodice la Viata Studenteasca si Scanteia Tineretului) si cand am luat si primele contacte cu muzicieni importanti (Johnny Raducanu, Dan Andrei Aldea, Liviu Tudan, Mircea Florian s.a.).
Nici angajarea mea «in campul muncii» nu m-a potolit, asa ca am inceput in paralel sa lucrez, mai mult sau mai putin voluntar, la organizarea unor evenimente majore de sub egida BTT (Biroul de Turism pentru Tineret): Serbarile Marii, Serbarile Zapezii, Festivalul de Jazz, reusind chiar primul (si singurul, din pacate) Festival Rock la Costinesti, care chiar s-a chemat «rock» – culmea sacrilegiului, pe vremea aceea (1982), si multe turnee cu artisti de folk si rock (Compact, Holograf, Iris, Rosu si Negru, Mircea Vintila, Doru Stanculescu, Zoia Alecu etc. etc.), mascate sub generice «mobilizatoare», pentru a fi acceptate de «conducerea superioara de partid».
In paralel cu abilitati pe care nici eu nu mi le-as fi banuit, am reusit sa promovez, in revista studentilor din Bucuresti, literatura generatiei ’90, prin colectia «Cartea cea mai mica», debut mascat al celor mai multi autori de valoare din ultimii ani ai comunismului. In decembrie 1989 am hotarat, impreuna cu cativa dintre acesti prieteni la fel de «nebuni» (Dan Silviu Boerescu, Horia Garbea, Bogdan Teodorescu si Dan Ioanitescu) sa infiintam una dintre primele publicatii cu adevarat independente din Romania – saptamanalul Phoenix, care a rezistat cu tiraje in jur de 100.000 de exemplare pana in 1995.
Debutul in industria muzicala propriu-zisa a constat in intermedierea aparitiei primului album Pasarea Colibri (ai carei membri imi erau apropiati), album editat de «East & Art», casa de productie condusa de polonezul Robert Czepjela, avand un rol in debutul multor artisti romani care au facut istorie ulterior (Timpuri Noi, Sarmalele Reci, Suie Paparude, B.U.G. Mafia etc.). Primul artist cu care am semnat contract de management a fost Mircea Rusu, de care ma leaga nenumarate amintiri.
Au urmat, in ordine aleatorie: Vali Sterian, Narcisa Suciu, Paula Seling, Ada Milea, Analia Selis, Alexandrina Hristov s.a. La capitolul realizari de care sunt mandru includ – la limita paradoxului, faptul ca i-am indrumat catre destinatii mai adecvate profilului lor muzical pe: Genius, O-zone sau Andre. In schimb, am fost si sunt incantat ca am lucrat (in unele cazuri, in regim de exclusivitate pentru Romania) spectacole cu: Tori Amos, Joan Baez, Patricia Kaas, Suzanne Vega, Buena Vista Social Club, Uriah Heep, Megadeth, Faithless, Al Bano, Toto Cutugno, Juanes si multi, multi altii. Printre numele cele mai mari, citez cu bucurie pe: Jean Michel Jarre, Beyonce sau Black Eyed Peas.
De unii dintre ei indraznesc sa spun ca ma leaga chiar o adevarata prietenie. E o mare implinire ca am lucrat cu acesti artisti uriasi si oameni adevarati. Cu unii sau cu altii, cu ei am proiecte importante pentru viitorul cat mai apropiat. Dar cea mai mare realizare si cea mai importanta inca dorinta pentru viitor poarta acelasi nume: Paula Seling. Realizare nu cred ca mai este cazul sa spun de ce. O probeaza intreaga sa activitate de cand am cunoscut-o, in urma cu 15 ani, si pana acum. Dorinta pentru viitor, pentru ca este intotdeauna loc pentru mai mult si mai bine. Paula merita o si mai mare (re)cunoastere internationala, pe masura dotarilor sale, intr-adevar exceptionale.'
