Astăzi e ziua ta: Radu Varia.

Radu Varia este doctor in Istoria Artei si Civilizatiei al Universitatii din Paris. Autoritate mondial re­cunoscuta in domeniul Brancusi, este laureatul a 11 prestigioase nominali­zari pentru Premiul Mondial Leonardo da Vinci. Maine isi sarbatoreste ziua de nastere. La multi ani!

'O aniversare – care in cazul meu, la 21 mai, se intampla sa fie si onomastica – e indeobste un prilej de petrecere si cam atata tot. Cu timpul am observat insa ca pe mine in asemenea ocazii ma bantuie ganduri persistente despre cum, dupa decenii si uneori dupa mii de ani, cad unul dupa altul mituri pe care le credeam nepieritoare.

Prin 1965, Brassai, fotograf deve­nit celebru cu volumul «Paris de nuit», publica o carte absolut remar­ca­­bila, «Conversations avec Picasso». Dupa razboi, Brassai era invitat sa fotografieze operele pictorului, insa iata ca ramasese fara bani si nu-si mai putea cumpara materialele necesare, in timp ce artistul, incantat de fotografii, ii cerea tot mai multe. Jaime Sabartès, eternul secretar al lui Pi­casso, n-avea nici el parale, asa ca, im­pins de Brassai si de nevoie, s-a dus sa-i ceara acestuia. Picasso a in­ceput pur si simplu sa urle la el, Sa­bartès a iesit speriat din atelier si i-a zis fotografului: «Nici mort, Picasso n-ar scoate un ban din buzunar! Descurca-te cum poti». Ramasesem astfel si eu, ca atatia altii, cu ideea zgarceniei inimaginabile a pictorului.

A trebuit sa treaca aproape o ju­matate de veac pana cand s-a intamplat ca un fost electrician pe dome­niul Picasso din sudul Frantei sa iasa la lumina anul trecut cu o colectie de opere ale marelui pictor, de o valoare inestimabila, pe care acesta i le-a daruit. Tenacitatea mitului zgarceniei unui Picasso – Hagi Tudose a generat, in mod inevitabil, dubii cu privire la aceste «cadouri» fabuloase. Insa suspiciunile au fost spulberate de vasta ancheta a unui cunoscut saptamanal parizian, in care apar nenumarate marturii ale generozitatii lui Picasso, gata oricand sa-ti ofere un desen, o pictura, un obiect creat de el, dar incapabil, intr-adevar, sa-ti dea o singura letcaie chioara.

Timp de decenii, presa a fabulat cu privire la mariajul Mariei Callas cu Meneghini, industrias bogat, urat si batran pe care, venita din America fara bani si in cautare de cariera, l-ar fi luat din interes.

Si iata ca un alt fals mit a fost spulberat nu demult, o data cu publicarea de Renzo Allegri, marele biograf al artistei, a senzationalului volum cuprinzand sutele de scrisori de dragoste ale celebrei soprane catre adoratul sau sot: inainte de spectacole, dupa spectacole, cand era departe de casa, marturii emo­tionante si indiscutabile ale unui mare sentiment. Ca intr-o zi Callas si-a pierdut mintile din cauza lui Onassis, ca o adolescenta, sfarsindu-si astfel cariera si viata, asta e o cu totul alta poveste.

Si mai fascinant insa mi se pare faptul ca Roma pulverizeaza azi, cu mai multe expozitii senzationale, mitul unui Neron nebun, care ar fi dat foc Romei pentru a admira in delirul sau cetatea in flacari. E dove­dit acum ca de fapt el a dat foc unui simplu cartier mizerabil al orasului, pentru a elimina invazia de soareci si de sobolani care ingrozeau lumea, si ca a stiut sa puna in practica mari planuri edilitare!

Citește pe Antena3.ro

Un gram din această substanță rară costă peste 62.000.000.000.000 de dolari. Este produsă de om și are proprietăți uluitoare

La noi, Brancusi e azi «sanctificat», dar mai nimeni nu-i cunoaste opera, incepand cu ceea ce, teoretic, e sub ochii tuturor: creatia sa de la Targu-Jiu, mutilata topografic de «savantii» sai «restauratori», cu asa-numita «Cale a Eroilor» lipsita de con­ti­nui­tatea de parcurs initiatic absolut ne­cesara si obligatorie, si cu o «Coloana a Infinitului» spoita, si nu metalizata, cum ar fi trebuit sa fie.

Mai multe persoane mi-au vorbit despre o claca recenta la televizor pe aceasta tema, incununata de ganduri pioase, cum ar fi insemnatatea «rebuturilor» lui Brancusi, demne de un muzeu! Chiar si Necuratul, mi s-a spus, pare sa fi vorbit pe fir, confirmand remarca lui Paul Valéry ca «ignoranta a facut progrese» si intarind observatia mea ca in trecut la noi existau prostul satului si ne­bunul satului. La care azi s-a adaugat si specialistul in coroziune. Dar poate ca si mitul acestuia, ca atatea altele, va fi spulberat intr-o buna zi, spre salvarea lui Brancusi.'