"Astazi e ziua ta..." – Rodica Popescu-Bitanescu

"Eu nu pot sa fiu decit sincera. Daca nu sint sincera pe scena, atunci cind pling sau cind rid, spectatorul ma simte. Asa e si la scris.
Eu nu scriu decit atunci cind am pofta, cind am o idee. Frazele pe care le scriu vin din inima", spunea marea actrita a teatrului si filmului romanesc. Rodica Popescu-Bitanescu implineste astazi 70 de ani. La multi ani!

"Eu nu pot să fiu decît sinceră. Dacă nu sînt sinceră pe scenă, atunci cînd plîng sau cînd rîd, spectatorul mă simte. Aşa e şi la scris.
Eu nu scriu decît atunci cînd am poftă, cînd am o idee. Frazele pe care le scriu vin din inimă", spunea marea actriţă a teatrului şi filmului românesc. Rodica Popescu-Bitănescu împlineşte astăzi 70 de ani. La mulţi ani!

"Publicul încă nu m-a trădat…"

"Fac parte dintre actorii care au avut mai mult bucurii decît dezamăgiri. Am luptat şi am fost recunoscută de public, am devenit populară în foarte scurt timp. După cîteva roluri şi apariţii la televiziuni am devenit cunoscută şi m-am menţinut (a fost lupta mea să mă menţin) undeva sus. Am luptat enorm să fac şi dramă, nu numai comedie. S-a demonstrat că sînt o mai bună actriţă de dramă, de tragedie. Am avut roluri bune în «Azilul de noapte», «O batistă în Dunăre». Cea mai mare împlinire a mea este faptul că scriu piese de teatru. «Cinci femei de tranziţie» îmi aparţine şi fac în curînd şase ani de cînd o joc. A doua comedie pe care am scris-o se numeşte «Încă-i bine» şi o voi juca din toamnă. Este cea mai mare satisfacţie profesională a mea. De multe ori m-am gîndit că sînt mai bună ca dramaturg decît ca actriţă. Îmi place grozav să scriu şi am mare priză la public. Sălile au fost arhipline la piesele mele. Toată lumea mă întreabă ce rol mi-aş fi dorit să interpretez, un rol pe care l-am pierdut să spunem… mi-ar fi plăcut foarte mult să fac «Pygmalion» de Bernard Shaw. Am văzut-o cu ani în urmă pe Liliana Tomescu şi am admirat-o. Trecerea asta actoricească, profesională, m-ar fi încîntat. Aş fi demonstrat că pot să o fac…   

Dacă ar fi să-mi aleg din nou meseria, nu aş mai vrea să mai fiu actriţă. Este o meserie în care tu oferi foarte mult, sacrifici foarte mult şi primeşti prea puţin. Nu că aş face treaba asta ca să primesc neapărat ceva, dar dai din timpul şi sănătatea ta, sacrifici alte bucurii pe care le-ai putea avea. Este şi o meserie destul de slab plătită. Publicul, de asemenea, este un pic trădător… te uită uşor. Lupţi tot timpul să fii sus. O luptă continuă, fără sfîrşit… e mult prea greu.

În afară de talent, un fizic plăcut şi lipici la public, un actor adevărat trebuie să aibă acel dram de noroc, fără de care nu se poate. Nu recomand nimic nimănui, pentru că mie ori de cîte ori mi s-au dat sfaturi sau recomandări nu am ţinut cont de ele. Este inutil. Oamenii fac ce vor ei întotdeauna, degeaba le spui, oricum nu te ascultă.

Vreau să le mulţumesc spectatorilor şi telespectatorilor mei, pentru că fără ei nu aş fi fost ceea ce sînt. Publicul încă nu m-a trădat…"