Astăzi e ziua ta, Roxana Voloşeniuc!

“Zilnic un motiv de bucurie, de uimire, de exaltare, dar şi o doză de inconştienţă. Fără toate aceste lucruri nu ştiu cum m-aş descurca... Poate că m-aş simţi de 39 de ani”

Conduce cea mai importantă revistă de modă din România, Elle. Eleganţă, simplitate şi mult bun gust... La mulţi ani, Roxana Voloşeniuc pentru cei 39 de ani pe care îi împlineşte astăzi!

“Mă apropii cu paşi repezi de jumătatea vieţii. Limita mi-am pus-o singură, asta nu înseamnă că nu mi-ar plăcea să o depăşesc. Am pus însă o limită imaginară în ideea că nu mi-ar plăcea să trăiesc 100 de ani. Mă gândesc că aş putea să-i plictisesc pe cei din jurul meu cu prezenţa, un aspect pe care am încercat toată viaţa să-l evit. Pentru că eu, la rândul meu, evit oamenii plictisitori. Mai bine nebuni decat plictisitori! Mai bine mori de râs decât de plictiseala. Când aveam 20 de ani, mi se părea că la 39-40 de ani începe dezastrul, că nimic bun nu mai are cum să vină. Că panta e deja înclinată şi nu ai cum să te opui gravitaţiei. Ceva adevăr există aici, dar depinde ce altceva pui în balanţă. La 20 de ani nu ai familie, nu ai carieră, nu ai bani, prietenii solide. Ai însă frici, angoase şi, da, tinereţea – pe care, însă, nu o valorifici atunci, ci abia când simţi că o pierzi. Abia atunci (adică acum) începi de fapt să fii tânăr, să gândeşti liber, neconstrâns de nimic, îţi permiţi să faci nebunii, să iei decizii riscante, pentru că acum faţă de atunci, ai acel colac de salvare, în caz că .

Mă bucur că prevestirile mele de la 20 de ani nu s-au adeverit deloc în felul în care mă simt la această vârstă. Poate şi domeniul în care activez – moda, revista ELLE –, mă ajută să fiu suficient de creativă cu viaţa şi preocupările mele pentru a avea zilnic un motiv de bucurie, de uimire, de exaltare dar şi o doză de inconştienţă. Fără toate aceste lucruri nu ştiu cum m-aş descurca... Poate că m-aş simţi de 39 de ani.

Revenind la ziua de azi (am fugit din nou de acasă, undeva în Franţa, la un castel superb, împreună cu Alex şi Ivan, familia mea de 5 ani încoace), am o singură dorinţă: să îmi fie la fel de bine şi în continuare. Da, mă consider un om norocos, pentru că am avut norocul de a şti cum să-mi gestionez norocul pe care l-am primit în dar de la ursitoare.”