A inceput sa cante de la varsta de 5 ani la vioara. A sustinut numeroase concerte in intreaga lume si a format multi muzicieni care au devenit celebri in toata lumea. Reputatul violonist Stefan Gheorghiu a implinit ieri 80 de ani.

"Mi-a placut sa descopar o lume inedita"

"Anul acesta schimb prefixul. E un bilant, o viata de munca, de pasiune, de realizari, atat cat poate face un om cu oarecare responsabilitate si oarecare margini. Sunt inca bine, pe picioare, si am tonus. Pentru varsta mea este multumitor. Am sa primesc la 29 martie cel mai frumos cadou pe care mi-l pot dori in acest moment. Va fi o sarbatoare pentru mine si nu stiu daca am sa rezist. E vorba de un concert aniversar unde participa unii din cei mai buni elevi ai mei. Sunt foarte mandru de ei. Oarecare merite am si eu, dar ei au fost deosebiti de talentati. In general, romanii sunt talentati la muzica. Eu nu mai cant de vreo zece ani, dar mai predau si acum. Pentru concert va trebui sa pregatesc niste cuvinte pe care sa le spun si ma gandesc cu groaza la asta, sa nu mi se puna un nod in gat si sa nu mai pot vorbi. Planurile la aceasta varsta se fac pe termen scurt. Nu stii ce-ti mai aduce ziua de maine. Vorba tatalui meu: «Fiecare zi pe care o ai in plus e dar de la Dumnezeu!». Daca nu erau parintii mei, nu faceam profesia aceasta. E o profesie grea, care necesita multa munca si perseverenta. De multe ori, in tinerete, mai pierdeam din vedere aceste lucruri, dar noroc ca ne aduceau parintii aminte. Ei au facut sacrificii mari ca sa ne putem realiza. Erau saraci. Tatal meu a fost contabil, iar mama, casnica. Le-a placut muzica si ne-au insuflat si noua aceasta pasiune inca de mici. Ascultam muzica ore in sir impreuna cu fratele meu (n.r. - Valentin Gheorghiu, pianist). La un Craciun, tot spuneam eu ca vreau «vioala», nici macar nu puteam sa spun bine «vioara» si mi-a luat tata o vioara de jucarie. Am inceput sa cant de la varsta de 5 ani. Pe atunci nu se gandeau ca o sa fac o profesie din asta. Si lui Valentin, la inceput, tot vioara i-a placut, dar dupa doua ore de pian, s-a indragostit de acest instrument. A fost mai bine asa, pentru ca nu s-a creat o rivalitate intre noi, dimpotriva, am colaborat si am cantat impreuna de multe ori. Am devenit pedagog cand, pe la 40 de ani, un fost profesor de-al meu de la Conservator m-a luat pe langa el si mi-am descoperit astfel o noua pasiune. Am sute de elevi acum, prin toata lumea, care sunt profesori pe la marile Universitati. S-a dus vestea ca muzicantii romani sunt foarte buni. De-a lungul carierei mele am avut concerte in prima auditie si muzica de camera... mi-a placut sa descoper o lume inedita, careia sa-i dau viata. Ma uit in urma si am nenumarate satisfactii. Am fost, in general, un om tonic si optimist. Asta o spun elevii mei. Am avut o viata fericita, linistita, de familie. In afara de muzica, mai am si alte pasiuni. In timpul meu liber citesc beletristica, poezie mai putin, urmaresc emisiunile de tehnica, mai ascult muzica, marii creatori, titanii muzicii... Desi nu mai vad bine, urechile mele inca functioneaza perfect, si ca acuitate, si ca precizie de intonatie. Am fost prin toata lumea, dar cel mai bine este acasa, cu familia ta. Cand eram plecat imi faceam un calendar si bifam fiecare zi cat mai aveam de stat."