"Astazi e ziua ta..." - Traian T. Cosovei

A crescut inconjurat de carti si a devenit profesor de limba romana. Acum, asteapta cu nerabdare sa ii apara cea de-a 24-a carte, volumul de versuri "Greva capsunelor". Scriitorul si publicistul Traian T. Cosovei a implinit ieri 50 de ani.

"O data cu varsta, e timpul sa devii generos"

"La o varsta rotunda, un an adaugat la varsta inseamna o datorie neplatita: cate carti nu ai citit, cate carti nu ai scris, cati colegi de generatie nu mai sunt printre noi… Dar, cum viata merge mai departe, incerc sa-mi amintesc indragitul refren al unei melodii ce devenise slagar in vremea copilariei mele: "Astazi e ziua ta / Zi frumoasa ca tine / Ti-am adus ghiocei / Ca sa-ti murmure ei / Cat de mult te iubesc…". Nu as putea sa spun ca un an in plus e o speranta in minus. Eu gandesc pozitiv.

50 de ani? Fugi domnule de-aici! Pai, la fotbal intotdeauna a doua repriza e mai pasionanta! Aniversarile nu mai sunt ca inainte, vremea marilor petreceri studentesti s-a cam dus. In ultimii ani, desi sunt nascut fix la 12 noaptea, ziua mea m-a prins la masina de scris sau "retusand" vreun manuscris. Cand vrei sa faci ceva in viata, nu prea mai ai timp de petreceri. La varsta asta, cred ca am inceput sa simt mai acut frigul de afara, dar si frigul social, inghetul moral al lumii in care traim. In general, astfel de momente te determina sa faci un bilant deseori autocritic. Daca la 10 ani ma gandeam la cate geamuri am spart si la cate ore de aritmetica am chiulit, acum ma gandesc ca, o data cu varsta, e timpul sa devii generos. Imi amintesc ca, acum doi ani, chiar de ziua mea mi-a aparut volumul de versuri "Vanatoarea pe capete" care a luat ulterior si premiul APLER pentru cea mai buna carte de poezie a anului 2002. Imi doresc ca de acum inainte sa fiu sanatos, creativ, sa nu-mi pierd simtul umorului si sa raman un om generos intre alti oameni generosi. De altminteri, asta doresc si pentru familia mea si pentru prietenii mei. Daca ma gandesc bine, mi-ar fi placut sa ma fac arhitect sau actor. N-a fost sa fie… Poate ca e mai bine asa. Inaintarea in varsta e un castig: devii mai bogat sufleteste, mai apropiat de cei aflati in plina singuratate publica. De la varsta asta incepi sa visezi, sa ai planuri, proiecte… Mi-as dori sa fiu mai tanar cu douazeci de ani, dar cu mintea si cu literatura pe care o scriu acum. Ehei, viata de huzur… Sunt un optimist iremediabil. Nu am timp sa fiu trist pentru ca am foarte mult de munca. In masura in care poezia are accente melancolice, elegiace, da, pot spune ca am si eu tristetile mele cu tot cu masinariile lor zburatoare. Regret ca nu mai este tatal meu langa mine sa-mi spuna o vorba frumoasa ori chiar sa ma certe. Cea mai mare realizare e aceea ca mi-am facut uneori familia fericita. Asta conteaza, pentru ca mie mi-a placut sa-mi rezerv locul doi… Adica sa fie altii mai fericiti. Ma definesc cu urmatoarele versuri: "Intr-o buna zi depozitul de cherestea va arde. / Intr-o buna zi, viata mea se va inalta luminand"".