Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vartan Arachelian îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naşetere. La mulţi ani! "Mulţumesc că v-aţi adus aminte de mine. Da, sunt deseori întrebat ce mai fac, de ce nu mai fac televiziune etc. În afară de faptul că citesc (mult), văd filme (foarte multe) şi scriu (puţin), în restul timpului mă uit (deseori) la programe de ştiri. Zilele trecute am fost chiar un telespectator de cursă lungă. În ziua congresului pesedist. Nu pentru că mi-ar fi mult prea dragă stânga, dar m-a intrigat revenirea în forţă a domnului Iliescu. Asta mă face să ies din zona convenţională a invitaţiei dumneavoastră şi să-mi exprim mirarea că din nou când Iliescu apare/soarele răsare! şi nu doar pentru pesedişti, ci şi, probabil, pentru liberali. Dragoste mare, nu doar în opoziţie, dar şi, de vor fi, şi la guvernare! Pe mine, cel care, în decembrie 1989, pentru nucleul liberal supravieţuitor am găsit sediu la armeni, pentru ca partidul Brătienilor să revină în actualitate, să nu conteze!
Dacă, între timp, liberalii au pierdut busola care le arăta direcţia centru-dreapta, domnul Iliescu a rămas fidel sieşi! Acelaşi discurs, aceeaşi vehemenţă, aceeaşi frazeologie siberiană decongelată pentru uzul băştinaşilor, aceeaşi amnezie asupra experimentelor sociale expirate istoric! Domnul Iliescu are nu doar un numeros auditoriu, dar şi un urmaş de care se arată foarte mulţumit. E domnul Ponta. Credeam că e doar un mim care-i imită tinereţea revoluţionară a domnului Ion Iliescu, acum s-a întrecut pe sine intrând chiar în pielea idolului său. De-acum poartă ştampila: garantat Ion Iliescu! Unul chema minerii să domolească... democraţia, celălalt cheamă sindicatele şi strada să alunge Guvernul.
Dacă-mi daţi voie să continuu, am să mă mai mir şi de halimaua disputelor parlamentare care au buimăcit electoratul până într-atât, încât pentru el democraţia şi-a pierdut raţiunea de a mai fi; nici un politician nu mai e crezut pe cuvânt, pentru că promisiunile sunt fără acoperire; fiecare guvernare lasă în urmă vistieria goală.
De fapt şi de drept, electoratul are dreptate, ce-a avut şi ce-a pierdut! În 20 de ani s-a procopsit cu o democraţie de tip mafiot. Cum scăpăm de ea? Cu ajutorul străzii? Al sindicatelor? Cred că dilema aceasta e una crucială pentru România de azi. Iată o temă pe care aş vrea s-o urmăresc pe posturile noastre de televiziune, dar fără parlamentari, ci cu lideri autentici de opinie, cu membrii marcanţi ai elitelor profesionale şi culturale. În absenţa unui dialog şi consens naţional, devine atotstăpânitoare strada isterizată; democraţia şi apartenenţa noastră europeană nu sunt realităţi imuabile, ci angajamente care se cer reînnoite mereu.
Dezechilibrele funcţionale dintre instituţii, ca şi din sistemul puterii - majoritate+opoziţie - au «invitat» sindicatele să devină puternice cu asupra de măsură. Acum în sectorul bugetar, mâine vor controla şi sectorul particular. Inclusiv media. Cum deja se întâmplă cu Radioul public/privat, unde în Consiliul de Administraţie salariaţii n-au găsit nici unul dintre ei mai demn să le reprezinte interesele decât unul din afară: unul dintre cei mai vocali şefi de confederaţie naţională sindicală. Pas de mai vezi restructurarea obezei instituţii care suge de la două ţâţe: bugetul şi publicitatea!
... Mă opresc aici cu speranţa că nu veţi regreta că v-aţi amintit de mine, iar eu, nerecunoscător, am nesocotit cadrul convenţional, propriu unui eveniment minor, ca să vă exprim temerea care mă încearcă nu doar pe mine.
Vă mulţumesc, cum se zice, pentru înţelegere!"
