“Astăzi e ziua ta...”: Vasile Muraru

Seriozitatea. Acesta este cuvântul care îl defineşte pe Vasile Muraru, în ciuda faptului că este actor de comedie. Îndrăgitul actor va împlini în curând 52 de ani.

“În preajma zilei mele de naştere alerg de la teatru spre casă şi înapoi, în această seară voi avea spectacol cu IDOLII FEMEILOR, pierd timpul prin trafic, apar bilanţuri, mă gândesc la ai mei, la ce-a fost, la ce e, iar câteodată îmi ridic privirea şi spre viitor. Actorul trebuie să îşi respecte publicul, spectatorii, altfel... Trebuie să transmiţi ceva, un mesaj, pentru că ei te simt. Cuplul Nae-Vasile aparţine publicului, iar tot ceea ce facem este doar pentru EL. Îmi vine în minte acum imaginea noastră şi a sutelor de spectatori pe o ploaie torenţială la Teatrul de Vară din Mamaia. Era lume şi în picioare, nimeni nu a deschis umbrela şi au stat în ploaie timp de 45 de minute, atât cât a durat show-ul nostru. Sau după trei spectacole la Râmnicu-Sărat, cei care n-au putut intra au scos uşa din ţâţâni şi am dat autografe pe ea. Apoi au decupat-o... Cred în destin, în Dumnezeu. Pentru tot ceea ce mi-a fost dat să trăiesc până cum. Apoi a fost întâlnirea cu soţia mea, Marinela, copiii mei Costin şi Sânziana. Ei sunt împlinirea şi fericirea mea. Dumnezeu ne-a dat o viaţă simplă, dar noi ne-o complicăm. Vrem mereu mai mult, mai bine şi uităm să ne trăim clipa de fericire. Trebuie să ştii să te bucuri de ceea ce ai şi vezi în jurul tău. Întoarcerile din turnee au fost şi sunt cele mai impresionante momente. Îmi amintesc de momentul în care îi luam în câte o mână pe copiii mei... Mă felicit că sunt Vasile Muraru şi-mi reproşez în acelaşi timp că sunt Vasile Muraru. Ce sfaturi poţi să-i dai unui om?! Să se uite în jur şi să înveţe de la cei mari. Să citească, să discearnă între modelele pe care le au acum şi pe care mass-media le promovează cu generozitate doar pentru că există bani şi scandal. E mult mai greu pentru tinerii de-acum.

Visul meu era să joc pe pânză şi am jucat în 41 de filme. Apoi, să fiu pe scândură, într-un colţ... Şi am fost, slavă Domnului! Mergeam spre Târgovişte noaptea, în maşină şi mă gândeam aşa... Ce-ar fi să joc un rol din Ion Creangă, un Dănilă Prepeleac?!... Ajung la Târgovişte şi sună telefonul: «Suntem de la Moldova Film şi ne-am gândit la dumneavoastră să jucaţi rolul lui Dănilă Prepeleac!». M-am blocat, am crezut că fac cei de la teatru vreo farsă, vreo glumă. A fost foarte serios şi iată un alt vis care mi s-a împlinit. Dumnezeu m-a ajutat şi a făcut pentru mine mult mai mult decât doar să fiu pe pânză sau pe scândură. Iubirea, iertarea şi modestia! – asta e urarea pe care mi-aş face-o mie şi celor care sunt născuţi în aceeaşi zi cu mine. Mai ales că am şi un frate de... lapte. Mama mea nu mă putea alăpta, aşa că am supt amândoi de la mama lui. Acum se află în Suedia şi, din câte ştiu, e absolvent de Conservator.”