Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A invatat valoarea libertatii, chiar si a celei de a 'trage cu pusca', si importanta unei atitudini demne in fata incercarilor vietii. 'Nu construiesti nimic temeinic in lumina reflectoarelor si cedand micilor vanitati si ispite ale puterii. Am apreciat mai mult o vorba buna decat o recunoastere oficiala. In politica, poti realiza surprinzator de multe daca esti dispus sa-i lasi pe altii sa-si aroge meritele', ne marturisea Victor Opaschi, omul care i-a stat alaturi, mai bine de 20 de ani, fostului presedinte Ion Iliescu. Astazi isi sarbatoteste ziua de nastere. La multi ani!
'Aniversare in vremuri de criza. Nu sunt vremuri comode pentru nici un roman, deci nici pentru mine. Dincolo de criza economica exista una si mai grava, care nu va trece asa usor: criza de valori. Care vine dintr-o degradare peste orice limita a gradului de cultura si de civilizatie al unei natiuni care nici acum nu-si regaseste identitatea. Sunt, cum cei care ma cunosc stiu, un meloman statornic. Ar trebui sa fiu bucuros daca salile de concerte, fie ca e vorba de Ateneu, de sala Radio sau de Opera, ar fi pline. Dar pline cu aceiasi melomani si cu unii care nu vin sa asculte muzica, ci ca sa fie vazuti. Unii vor zice ca e, poate, si asta un inceput. Poate. Dar nu uitati ca Bucurestii au peste 2,5 milioane de locuitori. Ce inseamna o mie si ceva de oameni care frecventeaza salile de concerte? N-as vrea sa se inteleaga ca muzica imi ocupa tot timpul. Lucrez la o carte, pe care sper sa o public in toamna, care pleaca de la experienta mea la Cotroceni, alaturi de Presedintele Ion Iliescu. Am fost martor la o serie de evenimente importante, am lucrat pentru structurarea unei noi relatii intre Biserica si Stat, pentru normalizarea relatiei cu Regele Mihai, pentru inchiderea unui capitol dureros din istoria noastra – participarea statului roman la Holocaust. Sper sa pot transmite cititorului contributia determinanta a Presedintelui la solutionarea acestor probleme. Cunosc, cred, poate mai bine ca oricine, aceste probleme, de care m-am ocupat direct atatia ani si pe masura ce lucrul la carte se incheaga, inteleg cat de periculoase sunt viziunile superficiale asupra istoriei, generalizarile pripite si politizarea istoriei.
Am fost realmente socat de ceea ce s-a intamplat in ultimele saptamani, cand au fost puse in discutie subiecte sensibile, cu mare ecou in plan extern si care au mai legat o piatra de piciorul Romaniei.
Da, dupa Revolutie am avut o recunoastere tarzie a responsabilitatii statului roman in Holocaust. Si pentru ca am cunoscut lucrurile din interior, stiu cat de greu am ajuns la un consens in privinta asta. In ambele sale mandate, Presedintele Iliescu a facut gesturi importante fata de evrei, din convingerea unei datorii morale. Pe acelea, din primul sau mandat, le-a facut intr-un climat de deschidere, dar si de ostilitate, tensionat. Imi amintesc ce interpretari au dat unii faptului, banal pana la urma, dar care era o forma de respect fata de evrei, atunci cand Presedintele a intrat in Sinagoga, si apoi in Muzeul Holocaustului de la Washington cu capul acoperit de kipa. Pe de alta parte, unii evrei i-au reprosat ca nu a cerut iertare in numele statului roman pentru crimele comise de regimul Antonescu impotriva evreilor. Problema asumarii raspunderii statului roman fata de evreii persecutati sau ucisi, cetateni romani fata de care statul era raspunzator, nu s-a putut pune si rezolva decat in cel de-al doilea mandat al Presedintelui, cand societatea era mai calma, mai asezata, mai pregatita pentru asumarea episoadelor nefericite ale trecutului. Erau ani de crestere economica, se contura noua identitate de cetateni europeni a romanilor, se instaurau valorile europene, si de aceea formarea Comisiei Internationale de Studiere a Holocaustului din Romania si prezentarea Raportului sau n-au starnit nici prea multe emotii si nici atitudini radicale de respingere.
M-au consternat atacurile recente la adresa Regelui Mihai care fac parte dintr-o incercare de rescriere a istoriei. Iar daca unii, poate, s-au mirat ca Ion Iliescu i-a luat apararea Regelui Mihai, trebuie sa spun ca a facut-o intr-un spirit de echitate si, in calitatea mea de consilier insarcinat cu gestionarea relatiei Presedintelui cu Casa Regala inca din 1992, ca intre Rege si Presedinte nu a existat decat un singur moment tensionat: episodul intoarcerii din drum a Regelui Mihai, in decembrie 1990. Decizia nu i-a apartinut Presedintelui, dar si-a asumat-o, cu toate consecintele ei. Presedintele nu s-a impotrivit vizitei Regelui, de Pasti in 1992, la invitatia Arhiepiscopului Pimen al Sucevei, mai mult, a dispus masuri ca vizita sa se desfasoare fara probleme si si-a aratat disponibilitatea de a-l intalni pe Regele Mihai, fara nici un fel de conditii prealabile.
Felul in care a evoluat relatia dintre Presedintele Ion Iliescu si Regele Mihai este exceptia de la regula «Ce incepe prost se termina si mai prost». Ceea ce a inceput prost in primele luni ale anului 1990 s-a terminat bine, si povestea asta este rememorata in liniile ei esentiale, in carte. Cei interesati vor putea afla, pe baza de documente, cat de avansate erau in 1996 discutiile intre Palatul Cotroceni si reprezentantii Casei Regale, precum domnii Mihai Ricci, George Antoniade si mai ales Mircea Ciobanu, un om caruia ii pastram, Presedintele si eu, o frumoasa amintire, precum si unele detalii despre intalnirea Presedintelui cu Principesa Margareta in septembrie 1995. Din pacate, decesul neasteptat al scriitorului Mircea Ciobanu, campania electorala din toamna anului 1996, pierderea alegerilor, au intrerupt dialogul. Contactele mele personale cu personalitati apropiate Casei Regale, mai ales cu doamna Simina Mezincescu, au continuat insa si in anii de opozitie 1996-2000, ceea ce a permis reluarea cu usurinta a dialogului imediat dupa revenirea Presedintelui la Cotroceni, la sfarsitul lui decembrie 2000. Urmare a invitatiei transmisa la Versoix Regelui Mihai la 10 martie 2001, Maiestatea Sa s-a intors definitiv in Romania pe 18 mai 2001. Dupa revenirea Regelui in tara relatia dintre Presedinte si Rege a intrat intr-o noua faza. Intre cei doi au avut loc clarificarile necesare si au inceput sa lucreze impreuna pentru servirea interesului national: integrarea Romaniei in NATO si in Uniunea Europeana. Iar aceasta relatie a continuat si dupa ce Presedintele si-a terminat ultimul mandat la Cotroceni.
Imi doresc, nu doar de ziua mea, revenirea la normalitate, la o scara normala a valorilor. Stiu, normalitatea poate parea plictisitoare unora, dar ce reconfortanta e plictiseala asta!'
