"Astazi e ziua ta..." - Victor Socaciu

Au trecut 35 de ani de cand Victor Socaciu a debutat pe scena cu trupa rock Zodiac. Astazi renumitul folkist implineste 52 de ani.

"M-am linistit in eternul refugiu care este muzica"

"Intotdeauna cand intr-un loc se adauga ceva, dintr-o alta parte se scade ceva. Dar daca pentru neant un an in plus sau in minus nu inseamna nimic, pentru o viata inseamna mult: dragoste, munca, implinire, deceptie - cam toate anotimpurile. Implinesc 52 de ani si, pentru ca nu este o cifra rotunda, voi face o petrecere doar in familie, fara tam-tam. In prima tinerete ziua de maine este cea mai importanta, in a doua tinerete ziua de azi e cea mai importanta, iar dupa 65 de ani ziua de ieri devine coplesitoare. Responsabilitatile, tumultul si inca unele ambitii nu ma lasa sa-mi traiesc acest "astazi" asa cum mi-as dori. O aniversare speciala a fost in 14 ianuarie 1987 cand am lansat albumul "Viata, iubirea cea dintai". In aceeasi seara, alaturi de marea actrita Leopoldina Balanuta jucam premiera spectacolului "Muntele dragostei" pe scena Teatrului Ion Creanga. Dupa ce publicul mi-a cantat "La multi ani!", tarziu in noapte, vreo treizeci de prieteni ma inconjurau "cu cantece vesele si poezii" la gura sobei case mele. Imi fac planuri mai tot timpul. E o intreprindere extrem de placuta pentru mine, o fac chiar cu ardoare. In zilele de nastere de obicei imi fac bilanturile. Momentul acesta e singurul trist de ziua mea. Nu cred in minuni. Dar in naivitatea mea bine dosita in umbra anilor astept ceva. Acel ceva care nu vine niciodata dar pentru care merita sa luptam, sa traim. In general imi traiesc viata acceptandu-mi firesc varsta si de cele mai multe ori uitand de ea. Uneori o intamplare, ca un clic, imi spune: "Cand te-ai uitat ultima oara in buletin?". Nici nu stiti cat de frumoasa poate fi tristetea. De cele mai multe ori este o izbavire. Credeti-ma, veselia e mai trista si chiar mai urata. Ascultati un cantec trist cu inima. Veti simti apoi ca din senin o bucurie launtrica de a trai. Am trait cateva deziluzii legate de unii oameni despre care am crezut ca s-au rupt de tarele unui timp apus. M-am linistit in eternul refugiu care este muzica si am fost fericit alaturi de sotie si copii. Cum m-as defini? La cat de subiectiv sunt, cu siguranta ar iesi o caricatura. Ii las pe toti prietenii si neprietenii mei sa o faca, poate asa afla-voi si eu cine sunt si de ce!".