"Astazi e ziua ta..." - Victoria Milescu

Debutul literar si l-a facut cu volumele "Prier" si "Argonautii". Mai tarziu, au urmat alte volume de poezie, dar si carti pentru copii. In 2001 primea premiul "Iulia Hasdeu". Poeta Victoria Milescu implineste astazi 52 de ani.

"Cand iti propui ceva in viata, poti sa reusesti"

"Fiecare aniversare, fiecare an in plus consider ca este un dar pe care ni-l face viata, este un dar frumos pe care e bine sa-l primim cu bucurie, cu seninatate si atunci cand avem posibilitatea sa impartasim cu cei dragi sperantele noastre. De obicei, de ziua mea de nastere si de ziua onomastica ma duc dimineata la biserica si aprind o lumanare, dupa aceea acasa fac o masa, unde ma intalnesc cu rudele si cu prietenii. Eu cred ca cu cat inaintezi in varsta, cu atat intelegi mai bine si pretuiesti mai mult acest dar minunat care este viata. Atunci cand suntem tineri ne bucuram de tinerete, de plinatatea fortelor noastre fizice, ne bucuram ca avem sperante, ne facem foarte multe planuri, deziluziile sunt mai mici si mai putine, dar atunci nu realizam ce lucru extraordinar avem in posesie si, asa cum se intampla atunci cand esti bogat in ceva, esti foarte risipitor. La tinerete risipesti foarte mult, iar la batranete, asa cum spunea un scriitor, cersesti o clipa. Cand eram adolescenta, timpul trecea foarte greu si ma gandeam ce bine ar fi sa ajung si eu la o varsta in care voi fi batrana, si atunci o sa mi se ofere locul pe scaun si nu va mai trebui mereu sa cedez intaietatea. De obicei, luna decembrie este luna mea norocoasa. In aceasta luna se aduna toate bucuriile care, poate, ar fi trebuit, dupa mine, risipite in fiecare din lunile anului. La inceputul anului sunt luni foarte grele pentru mine: de frustrari, de pierderi, de nemultumiri. Inaintand pe aceasta scara circulara, in momentul in care ajung in luna decembrie lucrurile se rezolva oarecum de la sine, pe toate planurile. Parca viata si-ar cere iertare pentru toate neimplinirile, scaderile si lipsurile pe care le-am suferit un an intreg. S-a intamplat o data sa fiu de ziua mea singura cu mine; m-am simtit foarte bine, nu sunt un om care se teme de singuratate, dimpotriva, imi prieste in actul scrisului. Atunci venise acel moment magic, cand mana scrie singura pe hartie... De obicei, am langa mine aprinsa o candela sau o lumanare pentru ca flacara purifica toate negativitatile. Am un dialog direct cu Dumnezeu, pe care-l consider un prieten. El nu te dezamageste niciodata, asa am simtit eu de fiecare data. Varstele unui om sunt ca inelele unui copac si omul, cu cat are mai multe, cred eu ca este mai robust. Inceputul fiecarui ciclu ne face sa ne simtim mai bine. La 20 de ani mi-am facut proiecte pentru un deceniu, la 30 de ani m-am simtit ceva mai inteleapta, la 40 ani m-am simtit mai pregatita pentru viata, iar la 50 pretuiesc si mai mult viata si o iubesc foarte mult. Sunt o persoana pozitiva, cred ca atunci cand iti propui sa faci ceva in viata poti sa reusesti".