Astăzi e ziua ta... Vintilă Mihăilescu!

Antropologia... un mod legitim de a trăi frumos

Este directorul Muzeului Ţăranului Român. Şi-a luat doctoratul în psihologie şi este autorul manualului de Antropologie. Cinci introduceri". A predat la numeroase facultăţi din Europa, iar în prezent este profesor la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. În 1990 a iniţiat organizarea Societăţii de Antropologie Culturală din România. Vintilă Mihăilescu îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. La mulţi ani!

Obişnuiam să le spun studenţilor, la început de curs, că antropologia este un mod legitim de a trăi frumos. Pentru mine asta însemna cu drag de oameni, printre oameni şi locuri pe care ajungi să le îndrăgeşti. Cred că acest lucru m-a atras de la început la profesia la care am ajuns după o vreme, antropologia. Şi cred că acest lucru este "cadoul" pe care mi-l doresc şi acum, de ziua mea.

Ce am învăţat de-a lungul acestei practici a fost faptul că, pentru a comunica cu celălalt, esenţial nu este atât să ştii să vorbeşti, cât să ştii să asculţi - atunci vei învăţa şi să vorbeşti! De aici au venit şi cele mai mari bucurii, dar şi nu puţine dezamăgiri perplexe în faţa refuzului unora de a privi şi asculta ce se întâmplă în jurul lor. Din acest punct de vedere, mai ales în ultima vreme, suntem o cultură în care se vorbeşte mult şi se ascultă puţin. Administraţia şi politica, în primul rând, dar şi spaţiul public în general, au devenit spaţii ale monologului de putere - ceea ce mă jenează şi în actuala mea funcţie administrativă, de director al Muzeului Ţăranului Român, unde încerc în continuare să ascult, dar reuşesc doar rare ori să mă fac ascultat la rândul meu. Sau poate nu ştiu eu să vorbesc limba administraţiei...

Mă întrebaţi ce aş face dacă aş fi ministrul Culturii. Aş introduce cursuri obligatorii de arta conversaţiei! Este, desigur, o butadă, dar şi un mod de a exprima faptul că o cultură nu poate fi doar o colecţie de "opere" izolate, fie ele şi sclipitoare, eventual. O cultură devine inevitabil parohială dacă se închide în monologuri, aşa cum avem tendinţa, se pare, să procedăm în prezent. Poate că acesta este şi un motiv în plus pentru care iubesc - şi predic - nu numai "teoria", ci şi "practica" antropologiei...