"Astazi e ziua ta..." - Virgil Ogasanu implineste 64 de ani

DARUIRE "Actorul este daruit meseriei sale. Din clipa in care nu mai are roluri, artistul este un om mort, terminat"

"Imi voi serba ziua de nastere prin munca, deoarece chiar astazi vom incepe repetitiile la Sinaia, pentru spectacolul "Tatal", in regia Catalinei Buzoianu. In toamna va avea loc premiera, la Teatrul "Bulandra". In ceea ce priveste petrecerea, spre seara ma voi retrage cu sotia si baiatul, pentru a ciocni un pahar de vin. Inca pastrez bucuria de a ma intalni cu spectatorii mei fideli. Cum privesc implinirea varstei de 64 de ani? Chiar pe 7 iunie am sarbatorit 40 de ani de la absolvirea Institutului de Teatru si Film. Cu aceasta ocazie, m-am reintalnit cu fostii colegi, la fel de tineri si entuziasti ca pe vremuri. Suntem inca optimisti si in plina forta creatoare si de aceea nu sunt melancolic. Lucrez foarte mult, nu am timp personal si acest lucru imi abate gandul de la trecerea anilor. De exemplu, colaborez cu Teatrul "Nottara", iar la radio pregatesc piesa "Don Quijote de la Mancha". In viata unui artist, trecerea timpului este benefica, deoarece nu mai poti sa joci roluri de oameni tineri si esti obligat sa treci la roluri grele, de compozitie. Cel mai bun exemplu este maestrul Beligan, care la cei 84 de ani continua sa munceasca. O aniversare speciala a fost in 2001, cand eram in Corsica, unde jucam cu trupa Teatrului "Bulandra", impreuna cu Institutul de Teatru Mediteranean, pe un vas de razboi. Am fost sarbatorit de marinarii francezi, intr-un cadru absolut fantastic: la miezul noptii mi s-a dat onorul. Cea mai vie amintire a copilariei mele a fost cand aveam 3 sau 4 ani. Eu nu l-am cunoscut pe tatal meu, care, atunci cand m-am nascut, era plecat la razboi. Intr-o zi, cand ma jucam in curte, am vazut cum dintr-o caruta ce se oprise in fata portii casei noastre a coborat un barbat inalt, nebarbierit si cu o mustata stufoasa. Mama mea s-a apropiat de mine si mi-a spus, simplu: "Acesta este tatal tau!". Si acum mai pastrez in amintire imbratisarea si asprimea mustatii lui cand m-a sarutat pe obraz. Ma intrebati cum ma simt la 64 de ani? Biologic, normal ca nu mai functionez ca la 30 de ani, insa spiritual inca stiu ca am foarte multa energie. Ma trezesc in fiecare dimineata la ora 5:00 si timp de doua ore imi repet rolurile, citesc sau scriu. De la ora 7:00 incepe aventura mea prin Piata Obor, unde sunt prieten cu taranii, tarabagiii sau hotii de buzunare. Toti ma stiu foarte bine. Este o lume absolut fascinanta. Ma consider un om tanar, pentru ca invat foarte mult de la elevii mei de la Hyperion, unde sunt profesor de 12 ani. Incerc sa intru in universul lor." (Horatiu Tudor)