Astăzi e ziua ta... Vlad Ivanov!

Îl cunoaştem mai ales din filmul apreciatului regizor Cristian Mungiu: "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile", deşi nu este singurul său rol de referinţă. Îndrăgitul actor Vlad Ivanov împlineşte astăzi 40 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Trecut-au anii... ca nori lungi pe şesuri"
"Destinul meu... actoria? Îmi amintesc că făceam tot felul de scenete pe la şcoală, îmi plă­cea să dramatizez, să regizez.

Vă mărturisesc că am reuşit... a patra oară la facultate! Păstrez şi acum o amintire foarte drăguţă legată de tatăl meu, că­ruia i-am spus: «Uite, am luat la facultate...

Păi şi nu te bucuri şi tu? Păi nu, pentru că ştiam că dai până intri!». Am început din anul al doilea de facultate să joc în «Pantomimia», un spectacol regizat de Dan Puric. Practic, intrarea mea în teatru s-a produs cu rolul Amyras din «Tamerlan cel Mare», în regia lui Victor Ioan Frunză. În rolul principal juca Ovidiu Iuliu Mol­dovan, căruia i se părea inexplicabil că nu eram încă angajat al Teatrului Naţional, deşi jucam în această piesă. A fost unul dintre marii noştri actori care m-au ajutat enorm la înce­putul carierei mele. În urma acestui rol, Fănuş Neagu, directorul de atunci, m-a angajat. Şi de atunci... «trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri».

UN ROL COMPLEX
Aş putea spune că unul dintre cele mai complexe ro­luri pe care le-am făcut până acum este cel din «Elizaveta Bam», un spectacol în regia lui Alexandru Tocilescu care se joacă la «Bulandra». Este o operă bufă, un gen de spectacol în care ai nevoie de o paletă extrem de largă de mijloace actoriceşti. Două ore şi jumătate cânţi, în condiţiile în care noi nu suntem nişte solişti de operă... suntem actori...
În timpul acesta ai şi mişcare scenică, şi elemente de pantomimă, dar şi acrobaţie. Trebuie să şi joci. Este un rol complex, ca şi piesa, ca şi regia.

ACTORIA TREBUIE IUBITĂ ŞI RESPECTATĂ
Nu cred în actorii care vin cu un sfert de oră îna­inte la spectacol, se îmbracă în costum şi intră în scenă. Cred că actoria este o meserie care necesită o mare putere de concentrare şi o pregătire asemenea. În realitate, totul ţine de cât de mult iubeşti această meserie.
Şi dacă o iubeşti foarte mult o şi respecţi asemenea. Meseria asta e atât de perso­nală... încât nu îmi permit să dau sfaturi. Mă felicit pentru puterea de muncă şi pentru faptul că nu am trădat meseria asta niciodată.
În ziua mea de sărbătorire... Mi-e dor de oamenii dragi. Cred că asta e cel mai important... poate că mi-e dor şi de adolescentul Vlad Ivanov! Cred că întâi l-aş saluta... Bună, Vlade! Ce mai faci? Cred că l-aş sfătui să fie mai echilibrat, mai organizat."