Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A ştiut de foarte mic ce e cel mai important pentru el în viaţă: muzica! La numai 3 ani, era sigur că va deveni muzician. Zoltán András, vocalul trupeiSarmalele Reci, împlineşte mâine 41 de ani. La mulţi ani!
"Deşi se apropie aniversarea mea, simt această perioadă ca pe una obişnuită, poate ceva mai intensă, mai plină de activităţi. De curând am filmat videoclipul «Durerea e un alint» şi ne pregătim de un turneu în întreaga ţară, care va începe la sfârşit de martie şi se va încheia prin mai. Punctul destinului care mi-a adus în cale muzica se află cu siguranţă într-o viaţă anterioară, căci muzica era deja prezentă în viaţa de acum din fragedă copilărie. Am început să cânt cu mult înainte să pot vorbi... Însă îmi amintesc de un lucru: la 3 ani am devenit brusc conştient, cu putere, că muzica e viaţa mea. Iar părinţii, rudele au contribuit fiecare în felul său: sora tatei mi-a cumpărat un acordeon, mama mi-a cumpărat o pianină şi am început orele de muzică... De fapt, eu nu mi-am dorit o carieră - căci cuvântul carieră este înrudit ca origine cu cărarea pe care merge toată lumea, cu drumul bătut. Eu mi-am dorit şi creat din muzică o vocaţie - care, ca şi vocea, este şi trebuie să fie individuală, personală şi unică.
Simt foarte clar că în spatele oricărui artist veritabil stau nişte fiinţe care îl inspiră, ajutându-l să aibă o perspectivă mai largă şi un orizont mai îndepărtat - ceea ce publicul, fanii, cei care-l apreciază chiar recunosc şi simt şi de aici poate uneori şi veneraţia şi dragostea pentru acel artist: bucuria de a întrezări prin intermediul lui ceva din propriul lor ideal. Când un artist îl face pe om să plece acasă de la un spectacol cu inima plină, entuziasmat, mai plin de încredere în sine, văzând viaţa mai pozitiv, putem spune că şi-a îndeplinit o parte din rolul său. Dar pe de altă parte, artistul are nevoie de disciplină şi de lucru cu sine, pentru că el este, într-un fel, o pildă pentru toţi cei care au aţintite privirile către el. Iar a sta pe scenă necesită o integritate şi o forţă care trebuie mereu reînnoite. Iar această energie nu o poţi lua decât din ceea ce Divinitatea ne dăruieşte neîncetat.
Dacă priveşti muzica mecanic, abstract sau ca un mijloc de a parveni social, de
a-ţi demonstra valoarea şi demnitatea în faţa celorlalţi, aşa cum fac mulţi, nu faci decât să te îndepărtezi de esenţa ei. Muzica este o lume cu propriile legi, cu propriile regiuni spirituale, şi abia când începi să le recunoşti ca atare şi să te orientezi în această lume ca într-o galerie cu imagini sufleteşti reale, abia atunci începi cu adevărat să comunici cu fiinţa muzicii.
Dorinţa mea cea mai profundă ca artist este ca oamenii să poată deveni din ce în ce mai mult ei înşişi la întâlnirea cu arta. Un ideal la care lucrez în continuare.
De ziua mea îmi urez perseverenţă, ambiţie creativă, iubire necondiţionată, recunoştinţă pentru toate darurile..."
