Sfântul Arhidiacon Ştefan a fost unul dintre cei şapte diaconi aleşi de Sfinţii Apostolii din Ierusalim pentru a sluji la adunările Bisericii din primul veac. Datorită harului şi înţelepciunii de care se învrednicise şi a semnelor şi minunilor cu care îşi însoţea propovăduirea, a stârnit ura evreilor, care l-au adus la judecată în faţa sinedriului, acuzându-l că huleşte Legea şi pe Moise.
Sfântul Apostol Ştefan le-a arătat însă, cu dovezi din Scripturi, că Legea Veche s-a împlinit prin Hristos şi că El este Mântuitorul cel aşteptat şi prezis de proroci, mustrându-i totodată pentru împietrirea inimii şi lipsa lor de credinţă.
Fiind condamnat la moarte, Sfântul întâi Mucenic Ştefan a fost scos din cetate şi ucis cu pietre, după obiceiul vechilor evrei, devenind astfel primul martir creştin şi mărturisitor al lui Hristos.
Peste 422.000 de români poartă numele Sfântului Arhidiacon Ștefan
Peste 422.000 de români poartă numele Sfântului Arhidiacon Ștefan, sărbătorit pe 26 decembrie de romano-catolici şi pe 27 decembrie de către ortodocşi şi greco-catolici.
Potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din MAI, 305.449 bărbaţi şi 117.215 femei, poartă numele Sfântului Arhidiacon Ştefan.
Din totalul româncelor, 84.399 se numesc Ştefania, 22.327 — Ştefana, 9.114 — Fănica, 1.036 — Fănuţa, iar 339 — Fana.
Majoritatea bărbaţilor se numesc Ştefan (273.159), Istvan (18.656), Fănel (8.727), Ştefănel (3.306), Ştefănuţ (1.031) sau Fane (581).
Sfântul Ștefan. Sfântul care făcea minuni
După Pogorârea Sfântului Duh în ziua Cincizecimii, mulţi veneau la credinţă prin cuvintele şi minunilor Sfinţilor Apostoli. Înmulţindu-se astfel numărul ucenicilor, Apostolii au ales şapte bărbaţi „plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune”, pe care i-au hirotonit şi, prin ei, s-a făcut început treptei diaconiei în Biserică. Cuvântul „diacon” înseamnă „slujitor”, deoarece diaconii erau rânduiţi să le fie spre ajutor Apostolilor în slujirea fraţilor la mesele de obşte şi la împărţirea milosteniilor către văduve şi săraci.
Ei predicau, de asemenea, cuvântul Evangheliei, botezau şi ajutau la săvârşirea rugăciunilor şi a Euharistiei în Biserica din Ierusalim. Cel mai de seamă dintre aceşti şapte diaconi era Sfântul Ştefan, tânăr plin de Duhul Sfânt, care făcea minuni şi propovăduia cu îndrăzneală credinţa în Iisus Hristos, dovedind-o din Sfintele Scripturi.
La scurt timp după aşezarea lui în slujirea aceasta, unii din sinagoga zisă „a liberţilor, şi a cirenenilor, şi a alexandrinilor, şi a celor din Cilicia şi din Asia” au început a se sfădi cu Ştefan, tăgăduind propovăduirea sa. Cum Ştefan apăra credinţa cea adevărată cu privire la Mântuitorul Hristos, Care S-a născut din pururea Fecioara Maria, S-a răstignit pentru păcatele întregii omeniri şi S-a înălţat la ceruri şi stă de-a dreapta Tatălui ceresc, iudeii s-au hotărât să-l piardă. Sfântul Ştefan a fost învinuit de blasfemie împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu şi dus în faţa sinedriului spre a fi judecat.
Au fost aduşi martori mincinoşi care să spună că l-au auzit hulind împotriva templului şi a Legii lui Dumnezeu. Atunci însă „cei ce şedeau în sinedriu au văzut faţa lui Ştefan ca o faţă de înger” (Faptele Apostolilor 6, 15), pentru că era luminată de harul dumnezeiesc. Sfântul Arhidiacon a rostit o lungă cuvântare, arătând, din proroci, adevărul că Iisus este Mesia cel prezis de ei. În cuvântarea sa, a arătat valoarea Legii şi a prorociilor, pe care le-a desăvârşit Mântuitorul Hristos.
În cele din urmă, Sfântul Ştefan a înfierat cu focul adevărului inimile fariseilor iudei, zicând: „Voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt, precum părinţii voştri, aşa şi voi! Pe care dintre proroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum. Voi, care aţi primit Legea întru rânduieli de la îngeri şi n-aţi păzit-o!” (Faptele Apostolilor 7, 51-53).