Crestin ortodocsii sarbatoresc astazi Botezul Domnului sau Boboteaza, sfant si mare praznic imparatesc, numit si Aratarea Domnului sau Epifania. Sfantul Ioan Gura de Aur, vorbind despre aceasta mare sarbatoare, spunea ca Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor cand S-a nascut, ci atunci cand S-a botezat, Sfantul Prooroc Ioan Botezatorul fiind cel care a vestit oamenilor ca 'se afla in mijlocul vostru Acela pe Care nu-L stiti' (Ioan 1,26) 'Iata Mielul Lui Dumnezeu,
Cel care ridica pacatul lumii' (Ioan 1, 26), in apa Iordanului aratandu-li-Se oamenilor pentru prima data Sfanta Treime. Fiul, smerindu-Se, este botezat de Sfantul Ioan, Tatal, din ceruri graieste: 'Acesta este Fiul Meu Cel iubit, intru Care am Binevoit', (Matei 3, 16-17), iar Duhul Sfant se pogoara ca un porumbel peste Iisus Hristos. Cel fara de pacat a primit botezul pocaintei de la Sfantul Ioan Botezatorul, invatandu-ne si pe noi aceasta taina.
An de an, la acest mare praznic se sfinteste apa Iordanului si toate izvoarele pamantului. Se sfinteste agheasma mare prin semnul Crucii si pogorarea darului Sfantului Duh prin glasul urmasilor Sfintilor Apostoli, preotii, care inalta sfanta cantare: 'In Iordan Botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea Treimii s-a aratat; ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te. Si Duhul in chip de porumbel a adeverit intarirea Cuvantului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, Slava Tie!'.
Praznicul de maine este inchinat Soborului Sfantului Ioan Botezatorul, cel care s-a inchinat Sfintei Treimi la Iordan, Inaintemergatorul lui Hristos, care L-a marturisit oamenilor, fiind numit de Sfantul Prooroc Isaia 'glasul celui care striga in pustie: gatiti calea Domnului!'.
Venirea pe lume a Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul a fost o binecuvantare. Parintii sai, Zaharia si Elisabeta, nu aveau copii. Tatal, Zaharia, era preot al Legii Vechi, din neamul lui Abia, iar mama, Elisabeta, se tragea din neamul lui Aaron, fiind ruda cu Dreptii Parinti Ioachim si Ana – familia Sfintei Fecioare Maria. Intreaga viata se rugasera la Dumnezeu sa le dea si lor un prunc, insa l-au primit abia la batranete.
Pe cand preotul Zaharia slujea la templu, Arhanghelul Gavriil i-a vestit ca femeia sa, Elisabeta, va naste un fiu care se va numi Ioan, nume talcuit 'plin de har' si 'Dumnezeu s-a indurat'. Zaharia s-a indoit de aceasta minune, de aceea, pana cand pruncul i s-a nascut a ramas mut. La sase luni, s-a petrecut Nasterea Domnului, iar Irod, care aflase despre aceasta, a dat ordin sa fie ucisi toti pruncii din Ierusalim si Betleem. In timp ce Fecioara Maria a fugit cu Pruncul Sfant in Egipt, Elisabeta s-a ascuns in Muntii Iudeei.
Aici, dupa un an, Elisabeta a murit, iar Sfantul Ioan a trait singur, ca un inger, in pustie, aproape 30 de ani, rugandu-se neincetat, in post desavarsit, purtand in loc de haine o piele de camila. La 30 de ani a fost chemat de Dumnezeu la propovaduire prin botezul pocaintei 'ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor'. A fost calauzit de Duhul Sfant aproape de Marea Moarta, aratandu-L lumii pe Hristos, pe Care L-a botezat in apele Iordanului. Aici, Sfantul Ioan ii indemna pe iudei sa creada in Hristos si sa faca fapte de milostenie, sa-si marturiseasca pacatele, apoi, pe cei care se spovedeau, ii boteza in Raul Iordan, botezul lui fiind unul de pocainta, premergator botezului crestin.
Dupa ce Mantuitorul a inceput propovaduirea, Sfantul Ioan s-a retras in Galileea, vorbindu-le tuturor despre Mesia, mustrandu-l pe Irod care traia in desfranare cu Irodiada, sotia fratelui sau. Irod Antipa se temea de el, insa a dat ordin ca Sfantul Ioan sa fie prins si aruncat in temnita. Proorocul n-a contenit sa-l mustre de aici pentru faradelegile pe care le savarsea. La un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, ezitand, Irod a poruncit taierea capului Sf. Ioan Botezatorul, la cererea indirecta a Irodiadei. Aceasta o sfatuise pe Salomeea, fiica sa, care dansase si placuse oaspetilor si lui Irod, sa ceara ca rasplata capul Botezatorului. Un soldat a taiat capul Sfantului Ioan pe care l-a adus pe o tipsie in sala de ospat, apoi ucenicii Sfantului au luat trupul si l-au ingropat in Sevastia. Istoricii Rufinus si Teodoret au consemnat ca mormantul Sfantului a fost profanat in anul 362, cand o parte din moaste a fost arsa, cealalta fiind dusa in Ierusalim, apoi in Alexandria.