Brunea Fox - Un om decazut din fruntea colosilor

Brunea Fox a stiut sa dea unor fapte marunte dimensiunea senzationalului. Si-a inceput cariera gazetareasca la Iasi, apoi la Bucuresti, reusind sa dea o noua expresie unui gen de presa.

Cel care este supranumit "Parintele reportajului" obisnuia sa spuna: "Reportajele mele sunt memoriile mele; daca epoca in care am trait va lasa o amintire, atunci voi ocupa si eu, cu reportajele mele, un loc in aceasta amintire". Brunea Fox credea ca materialele sale nu sunt complete daca nu sunt insotite de fotografiile lui Iosif Berman. Cel mai mare fotograf roman de presa lucra alaturi de cel mai mare reporter.

Plecand de la intamplarile judiciare si de alta natura care ocupa de mai multa vreme primul loc al actualitatii franceze si de aiurea, un cunoscut publicist parizian insaileaza in saptamanalul Marianne cateva reflectii satirico-filozofice despre destinele oamenilor "care au cunoscut miraculoase ascensiuni si naprasnice prabusiri". (...)

"Priviti - scrie publicistul parizian - hecatomba celor pravaliti intr-o clipa din inaltimea unei grandori crezute vesnice si n-o sa va mire de ce romancierii nostri nu mai gasesc o tema care sa nu fie de gramada, lasand jurnalistilor neintoxicati de trufia originalitatii sa exploateze acest bazar al vicisitudinilor contemporane. Si ce de-a mai surprize ofera acest bazar! Ce de-a mai panase jumulite, de fracturi rupte, de zei detronati peste noapte! Ce de-a mai fosti, iubitii mei cititori! Fosti milionari, fosti demnitari, fosti poeti, fosti sportivi, fosti conducatori de mase, foste curtezane, foste artiste! Care au cunoscut candva, nu de mult, in sferele respective, ceasul de aureola si de suveranitate. Sic transit... Avataruri cu care ne-am deprins. E de ajuns o intriga politica, un accident profesional, un capriciu al norocului sau, mai ales, o brusca deconfitura financiara si gata!"

Dar in fata acestor avalanse de "ex" ma intreb ce reflectii ar suscita confratelui parizian soarta unui om care, niciodata bantuit de nazuintele si de ambitiile mai sus insiratilor, trebuie totusi introdus in jalnicul sau tablou? Ce sentimente i-ar trezi destinul unui fost gras? Nu rade, domnule! Da, al unui fost gras, care ani in sir n-a aspirat decat la titlul de "cel mai voluminos om al Romaniei"? Titlu aducator de mandrie, dar si de paine al unui om "decazut din fruntea colosilor" - cum imi scrie din Turnu-Severin Ionel Pavel Pestiseanu intr-o lunga si dureroasa epistola ornata cu fenomenala lui fotografie din vremuri... grase - "tot din pricina afurisitei crize economice". (...)

Ionel Pavel Pestiseanu - vai si amar de el! - , din "omul care a uimit Europa cu corpolenta lui in greutate de 237 kilograme" - cum scrie pe afisul anexat la scrisoare - si care ani in sir "a starnit admiratia onor publicului nostru romanesc la toate balciurile din tara", este astazi un fost gras... Adica, in rezumat, un gras-slab.

"Am fost si eu cineva! Si ce am ajuns? Am dus dintotdeauna o viata ordonata. Am cautat sa ma mentin in forma, ca doar m-ati vazut pe atunci, multumindu-ma cu aceea pe care o aveam. In privinta aceasta pot sa va spun ca n-am pizmuit pe nimeni in bransa mea, incercand, de exemplu, sa-l intrec in greutate pe bavarezul Johann Strumf, care, cu 248 de kilograme, este cel mai gras om din lume.

M-am ferit intotdeauna de ceea ce ar fi putut sa-mi casune - alcool, eforturi inutile, boli. Mai ales de boli m-am ferit, avand trista experienta cu sora mea, mai grasa decat mine, ne-ati vazut pe amandoi la Mosi, care s-a prapadit din cauza unui irisipel."

Sarmanul! Nu era nevoie sa precizeze ca nu abuzurile l-au deposedat, ca pe atatia altii, de gloria de "minune a naturii", cum s-a autoetichetat. I-a venit de hac, asa spune, "criza economica", aceasta lovind si in campul lui de activitate, balciul. Intr-un cuvant, e victima privatiunilor. Ca un balon in pierdere de hidrogen, Pestiseanu a inceput deodata sa se dezumfle.

"Veniti la Turnu-Severin sa vedeti cat a ramas din mine. Dumneavoastra, care m-ati cunoscut pe vremuri, cand cantaream peste un sfert de tona, o sa-mi plangeti de mila. Nu ma lasati, ajutati-ma sa ma mentin barem in jur de 150 de kilograme! In numele simpatiei pe care ati aratat-o intotdeauna breslei noastre balciene, lui Berkini, dresorul de ursi, lui Dobrogeanu, piticul, lui Dutu, inghititorul de sabii, Filomelei, femeia cu barba si altora, va astept." M-am dus.

Continuare in Jurnalul de Duminica din 2 aprilie Brunea Fox, "Reportajele mele 1927-1938" (articol aparut in ziarul Dimineata, mai 1937), Editura Eminescu, 1979