Joimăriţa şi Moşii de Joimari

Daca in pragul Craciunului femeile se temeau grozav de Inatoare, nevasta lui Ignat (o femeie cumplita care le oparea mainile, le pocea sau le facea sa-si piarda vlaga), in Joia Mare cea care le ameninta linistea si bucuria apropiatei sarbatori este Joimarita. I se mai spune Joimarica si este cel putin la fel de cumplita ca surata ei, fiind inchipuita de taranci ca o batrana hada (urata) si rea care pedepseste femeile lenese, arzandu-le degetele. Ea este cea care declanseaza seria demoniaca a celor sapte joi de pana la Ispas, numite Joile Verzi, interzicand totodata torsul pentru ca femeile, de acum inainte, sa-si dedice timpul exclusiv muncilor agricole de primavara. Pentru a se apara de ea si de alte spirite malefice, oamenii spun astazi "povesti incheiate', adica nestiute si nemaiauzite, activand astfel magia cuvantului rostit.

Tot astazi, in satele noastre Mosii de Joimari aduc nenumarate practici de pomenire a mortilor: asezarea vaselor cu apa la streasina, aprinderea lumanarilor la morminte, impartirea pomenilor, aprinderea focurilor rituale la care se vor incalzi sufletele mortilor. Narcisa Stiuca vorbeste chiar despre pregatirea unor "locuri de popas la porti si in raspantii', adevarate camere in aer liber cu covoare, scaune si mese pe care se pun colacei, flori de primavara, vase cu apa… Toate acestea se infaptuiesc intrucat se crede ca sufletele stramosilor se intorc astazi acasa si raman printre noi pana de Rusalii, cand se face "imparteala de plecare a sufletelor', dupa care mortii se intorc in lumea lor cu tot ceea ce au primit in acest rastimp.

Suntem in Joia Patimilor si nu trebuie sa uitam ca si vopsitul oualor are multiple semnificatii funerare, numeroase legende pe teme biblice stand marturie in acest sens. Cat despre ouale impistrite si inrosite astazi, se spune ca nu se strica niciodata iar daca le ingropi in hotarul satului, intreg locul va fi ferit de grindina.