Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Lăsata Secului pentru Postul Paştelui marchează ultima zi în care se mai poate mânca de dulce înaintea începerii unuia dintre cele mai importante posturi rânduite de Biserica Ortodoxă, Postul Paştelui.
Postul Paştelui începe luni, 18 martie, şi este primul post de peste an, fiind cel mai lung şi aspru, cu o durată de 48 de zile.
În timpul postului, nunţile sunt interzise, iar credincioşii trebuie să se spovedească, pregătindu-se pentru Împărtăşanie.
17 martie, Lăsata Secului pentru Postul Paştelui, sărbătoare în calendar ortodox
Cuvântul sec, din sintagma "lăsatul secului", este înțeles că fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. Însă, la Sfinții Părinți, accentul nu cade numai pe mâncare.
Secul pe care îl cere postul ortodox este seclum, adică lumea împătimită. Omul cel vechi, omul păcătos trebuie să dispară treptat.
Sfinții Părinți au atras atenția că postul înțeles doar că efort alimentar, nu are nici o valoare: "De mâncare postînd, suflete al meu, dar de pofte necuratindu-te, în deșert te lauzi cu nemancarea... Că un mincinos vei fi urat de Dumnezeu și demonilor celor răi te vei asemăna, căci nici ei nu mănâncă pururea...".
Lăsata Secului. Tradiţii şi obiceiuri la români
Lăsata Secului este o sărbătoare care marchează ultima zi când se poate mânca de dulce, dinaintea începerii unuia dintre cele mai mari posturi rânduite de Biserica Ortodoxă, Postul Paştelui.
Lăsatul Secului pentru Postul Paştelui este o sărbătoare extrem de importantă şi marchează momentul de cumpănă dintre noul an agrar și cel vechi.
O tradiție comună este ideea de masă festivă la care se adună toată familia și petrec această sărbătoare.
Potrivit doxologia.ro, deși cuvântul „sec” din sintagma „lăsatul secului” este înțeles ca fiind sinonim cu ideea de uscat sau lipsit de grăsime, liturgistul Badea Cireșanu afirmă că acesta provine, mai degrabă, din deformarea expresiei „lăsatul seculului”, în care „seculul” este chiar secolul, adică veacul, timpul secular, lumesc. Astfel, pe lângă postul alimentar, cu bucate uscate, suntem chemați să lăsăm viața seculară și preocupările noastre lumești.
Potrivit părintelui Ene Braniște („Liturgica generală”, EIMBOR, 1985), Postul Mare a fost rânduit de Biserică în vederea pregătirii catehumenilor (n.r. candidații la botez de odinioară) care urmau să primească botezul de Paști, dar și ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a Patimilor și Învierii Domnului. De asemenea, acesta ne mai aduce aminte de postul de 40 de zile ţinut de Mântuitorul înainte de începerea activităţii Sale, de unde i s-a dat şi denumirea de Păresimi (de la latinescul quadragesima) sau Patruzecime (Τεσσαρακοστή).
În Bărăgan, un vechi obicei spune că de Lăsata Secului trebuie strânse toate oasele și resturile de mâncare într-o față de masă, iar a doua zi trebuie aruncate afară spre răsărit. Oamenii trebuie să rostească cuvintele „Păsările cerului! Eu vă dau vouă hrană din masa mea, cu care să fiţi îndestulate şi de la holdele mele oprite”.
Tot de Lăsata Secului pentru Postul Paştelui fiecare copil încearcă să prindă bucata de halviță cu gura, un lucru mai greu decât și-ar închipui mulți. Majoritatea celor care participa la această tradiție ajung să se murdărească din plin pe față și chiar pe haine. Se spune că persoana care prinde halvița în gură o primește drept recompensă.
O altă datină de Lăsata Secului pentru postul Paştelui care se păstrează și în zilele noastre este Legarea grânelor. Acest obicei se practică pentru că păsările sau alte dăunătoare să nu distrugă recolta gospodarilor.
De asemenea, de Lăsata secului, creștinii petrec alături de familie si mănânca bucate alese. Totodată, în această zi este bine ca finii să meargă la nași cu plocon, care constă într-o găină friptă, un colac mare sau o turtă în foi și o sticlă de vin.
Finii își cer iertare de la nași pentru greșelile pe care le-au făcut peste ani, iar după ce se împacă, se întinde masa şi se mănâncă plăcinte cu fructe și legume, struguri sau stafide care simbolizează sporul și vigoarea spirituală.
