Este ziua 178 a anului
Au mai ramas 187 de zile
PROVERBUL ZILEI
|
"Femeia, cat de puternica, tot barbat pe jumatate e"
- arata cu cat barbatul intrece pe muiere. >"Proverbele Romanilor", Iuliu A. Zanne, vol. I, Editura Scara, Asociatia Romana pentru Cultura si Ortodoxie, Bucuresti |
|
|
Citește pe Antena3.ro
CALENDAR CRESTIN-ORTODOX
|
|
CALENDAR ROMANO-CATOLIC
|
|
CALENDAR GRECO-CATOLIC
|
|
SARBATOARE CRESTINA
|
Cuviosul Samson, primitorul de straini, si-a daruit averea ramasa de la parintii sai saracilor si s-a dus la Constantinopol. Aici a inceput sa-si petreaca zilele in sihastrie. Avand mestesug doftoricesc, a vindecat pe imparatul Iustinian, care cazuse intr-o boala de netamaduit. Drept multumire, imparatul a poruncit sa se construiasca o casa pe care Cuviosul a transformat-o in lacas de paza a sfintelor vase ale bisericii. Dupa moartea sa, moastele i-au fost asezate in Biserica Sfantului Mochie.
|
S-A INTAMPLAT AZI
|
In Romania
In lume |
NASCUTI LA 27 iunie
|
|
MOMENT ISTORIC
|
La 27 iunie 1840 s-a nascut Samson Bodnarescu, poet si dramaturg. A venit pe lume in comuna Galanesti, judetul Suceava. Student bursier la Universitatea din Bucuresti, si-a continuat studiile la Viena si Berlin si a obtinut doctoratul in filozofie cu o teza sustinuta la Universitatea din Giessen, Germania. Plecarea in strainatate i-a fost inlesnita de societatea "Junimea", Maiorescu remarcandu-l pe Bodnarescu inca din 1866. A fost bibliotecar la Biblioteca Centrala din Iasi, director al Scolii "Vasile Lupu" din Iasi, director al Liceului "A. Basota" din Pomarla, langa Dorohoi. Bodnarescu a debutat in revista Convorbiri literare cu o povestire de factura romantica, publicand apoi versuri si piese de teatru. A mai colaborat cu poezii si epigrame la Arhiva si Semanatorul. Creatia sa literara, apreciata altadata de Maiorescu, este considerata astazi modesta, confuza si greoaie. S-a stins din viata la 3 martie 1902.
|
Credinte populare, traditii, semne
|
Efigia zeului cabalin purtata in timpul jocului calusarilor de catre Mut sau Vataf, confectionata la Legatul Ca-lusului, se numeste Ciocul Calusului, Iepurele, Calus. Acesta era un ciudat totem confectionat de Mut sau Vataf dintr-un lemn rasucit sau cioplit in forma de cioc si gat de pasare de balta, de cap si gat de cal, de cap de lup, bot de caine. Se imbraca impreuna cu diferite plante de leac si masura calusarilor luata pe fire de ata intr-o piele de iepure si se infigea intr-un bat sau era purtata in traista de Mut. La unele cete de calusari, Ciocul se aseza in timpul jocului in fata lautarilor sau langa steagul calusului, ca si cum ar asista la spectacolul dat in cinstea lui. De cele mai multe ori, este ascuns privirilor profanilor sau li se arata numai in anumite momente capul scos din traista, marind misterul care domneste in jurul sau. Pretutindeni unde apare, Ciocul Calusului este considerat ca fiind ceva diavolesc, mai temut si respectat decat crucea crestina; simpla atingere putea imbolnavi si lua mintile oamenilor. In Martea Ciocului este inmormantat intr-un loc tainic, de obicei acolo unde a fost confectionat. Ceremonia funerara, numita Spartul (moartea) Calusului, Dezlegarea steagului, Vesnica pomenire, cuprinde gesturi si acte rituale de un rar arhaism. Dupa trecerea unui an, in ziua de Strodul Rusaliilor, Ciocul era dezgropat. Daca pielea de iepure care imbraca Ciocul era putrezita, se inlocuia cu alta noua (Oltenia si Banat).
(Profesor Ion Ghinoiu)
|