Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vestind nu numai Nasterea Mantuitorului, ci si sfarsitul anului, Postul Craciunului poarta amprenta unor stravechi sarbatori solare dominate de ritualuri de purificare, de magie premaritala, precum si de numeroase practici oraculare si de propitiere. Cu toate acestea, oamenii respecta intocmai restrictiile alimentare, ceremoniale si de comportament impuse de post pentru a intampina cum se cuvine cea mai fastuoasa sarbatoare a romanilor: Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos.
Ziua de 13 noiembrie aduce Lasatul Secului de Craciun, zi-hotar ce deschide un interval de timp marcat de sacralitate, cu profunde semnificatii rituale. Vreme inainte, incepand cu aceasta data, fetele adunau cate o surcica de lemn in fiecare zi de post, iar in Ajunul Craciunului faceau cu ele un foc mare, la care fierbeau crupe fara sare. Odata fierte, le asezau pe masa si asteptau miezul noptii, cand umbra ursitului lor venea pe cahla si se ospata, iar ele incercau sa ghiceasca carui fecior ii vor fi sortite.
In calendarul popular, cea de-a doua saptamana de post incepe cu Ovidenia, sarbatoare deschizatoare de iarna, marcata de puterea luminii, a focului, a vederii si a viziunii. In noaptea de Ovidenie comorile ascunse ard cu flacara albastra, cerurile se deschid, fetele isi pot vedea ursitul, vrajitoarele incep si ele "sa vada", iar femeile dau de pomana "lumina de veci", adica lumanarea care nu se va stinge niciodata pe lumea cealalta. Taranii petrec noaptea cu lumanari si focuri aprinse, privesc cerul si fac previziuni asupra vremii si rodului noului an. Ovidenia sta sub semnul focului, iar focul este simbolul Soarelui pe Pamant, al energiei vitale, al inimii, fiind purtatorul luminii spirituale.
In ziua de Ovidenie, pe 21 noiembrie, se celebreaza si Filipul cel Schiop sau Filipul cel Mare, divinitate arhaica a lupilor si conducator al cetei Filipilor, ale caror zile preced lasatul de sec.
Ciobanii tin aceasta sarbatoare sa nu vina lupul al schiop si sa le fure oile. Cu toate acestea, ei stiu ca lupul nu este doar un pradator al turmei, ci si singurul animal care vede dracii, alunga bolile copiilor si, alaturi de vidra, calauzeste sufletul mortului spre lumea de dincolo.
Cu totii obisnuim sa semanam grau pe 30 noiembrie, in noaptea Sfantului Andrei, pentru a vedea rodul si norocul anului ce vine. De asta data, cele mai pastratoare sunt tinerele fete care, incercand sa dezlege misterul ursitului, ba coboara o verigheta si o lumanare in fantana pentru a-i vedea chipul oglindit, ba isi pun grau sub perna pentru a-l visa, ba citesc urmele facute de vant in zapada. Iar daca nu sunt multumite de rezultat, fac farmece de ursita, de petire, de dragoste, de despartire… De Santandrei toti oamenii sunt vigilenti, pentru ca se stie de cand lumea ca e noaptea in care bantuie strigoii si incearca sa patrunda in case, iar acolo unde dau de usturoiul pus in locurile de trecere, cauta sa-i cheme afara pe cei aflati inauntru sau macar sa intre in vorba cu ei.
Sannicoara indulceste postul prin dezlegarea la peste, aduce daruri copiilor cuminti si ninsori de poveste ori de cate ori isi scutura barba sa cea lunga si alba. Incepand de acum, spiritele malefice – care prinsera forta din cauza imbatranirii anului si a degradarii timpului calendaristic – incep sa bata in retragere.
Este ziua in care se aduna cetele de colindatori, iar prin satele noastre incep sa se auda dobele, semn ca intram intr-o perioada sacra, de refacere a timpului primordial, a timpului pur. Doba, nelipsita in vechime din recuzita zeilor razboiului, insoteste colindatorii, protejandu-i de haosul provocat de agonia si moartea Zeului An. Totodata, la fel ca zurgalaii, talangile, clopoteii, are si un rol de semnalizare iar prin fixarea ritmului devine instrumentul care ordoneaza haosul, amplificand astfel eficienta rituala a colindului.
Citește pe Antena3.ro
