Publicistică - Ion Luca Caragiale

Acum, in urmă, am făcut cunoştinţa unui domn care posedă o colecţie de scrisori anonime - cea mai preţioasă, desigur, din cate, felurite, mi-a fost dat să văd (...)

Antologie

Acum, in urmă, am făcut cunoştinţa unui domn care posedă o colecţie de scrisori anonime - cea mai preţioasă, desigur, din cate, felurite, mi-a fost dat să văd (...) Cunoscandu-i slăbiciunea, i-am dus şi eu o anonimă, primită zilele trecute, in care o veche prietină, iscălind "caţiva admiratori de odinioară", mă picneşte, vorba de pe vremuri, la coada işlicului - Posesorul colecţiei mi-a mulţumit; dar, deşi l-a primit, n-a rămas, cum mă-aşteptam, destul de incantat de specimenul meu (...).

"Preastimată doamnă, nu toate mamele sunt devotate cum sunteţi dv., ceea ce ar trebui să le fie tot ce e mai sacru. Şi eu sunt tată de familie, vă-nţeleg şi vă admir. De aceea, in interesul scumpei dv. copile, aşa de castă, dar totuşi orbită de un amor nenorocit, mă grăbesc a vă pune in vedere că aceluia căruia vreţi să-i incredinţaţi viitorul ei este un om pierdut. Pe langă viţiul alcoolismului şi al variaţiei in ultimul grad, a fost şi in spital şi are şi patima foiţelor, care, in calitatea sa de manuitor de bani publice, poate, desigur, il va duce la ultima treaptă, pe banca infamiei, condamnat de justiţie pentru atat de colosale delapidări, ca mulţi alţi nenorociţi de această tristă speţă. Mi-am implinit misiunea in conştiinţă. Rămane ca dv., ca mamă devotată, inainte de a face pasul fatal, să avizaţi cu perspicacitate. Iscălit, un tată de familie."