Revolta studentilor de la Iasi - "Vrem lumina, sa-nvatam!"

Scanteia revoltei studentilor ieseni din 1987 s-a aprins spre seara la caminele de fete din complexul studentesc Codrescu, din Copou. S-a stins la miezul noptii… Pentru multi dintre protagonisti au urmat amenintari si vizite la Securitate.

"Nicoleta Turliuc locuia in Caminul C5. Avea o tema de facut si, cum nu era lumina in camin, a mers la cantina. Mai multe fete, impreuna cu cativa baieti veniti in vizita la caminele din Codrescu au iesit in fata Caminului C5 si au dat foc la lemne. «Au vorbit intre ei si si-au dat intalnire in fata caminului. Au facut foc in balena (n.r. - fantana arteziana defecta si acum), chipurile pentru a se incalzi. Apoi au facut un tur de camine, au trecut pe la universitate si au ajuns la cantina, unde eram eu. Am coborat si am plecat in camera», povesteste Nicoleta Turliuc. Ceilalti tineri au plecat la caminele de baieti din Targusor Copou. S-au adunat din ce in ce mai multi si au coborat pe Bulevardul Independentei spre complexul Tudor Vla-dimirescu, locuit de politehnisti."

TRASEU. "Au plecat sa ceara ajutor baietilor. Intre timp, militia si-a dat seama ce se intampla si a inchis usile la camine. Multi dintre baieti au sarit pe fereastra si s-au alaturat fetelor. De acolo au plecat in coloana catre judeteana de partid", povesteste un alt iesean, Alexandru Calinescu, acum profesor la Universitatea Al.I. Cuza din Iasi si director al Bibliotecii Centrale Universitare "Mihai Eminescu". Manifestantii i-au trecut pe sub fereastra. "Locuiam atunci pe Strada Anastasie Panu si am auzit la un moment dat galagie. Am iesit la balcon si am vazut o coloana de tineri, incadrati de militie si profesori de la universitate", continua barbatul. Isi aminteste ca tinerii strigau lozinci de genul: "Vrem lumina, sa-nvatam, vrem apa sa ne spalam!", «Nu traim in grote», «Nu va fie teama»...

Ieseanul a iesit imediat din bloc, dar militienii impanzisera strazile, si nu a mai reusit sa-i ajunga din urma pe studenti. «M-au intrebat unde merg si mi-au zis sa ma intorc acasa». Sutele de studenti au ajuns in fata Judetenei de Partid, iar primul secretar le-a promis ca revendicarile lor vor fi rezolvate. Manifestantii au plecat apoi spre Piata Unirii, locul in care protestul s-a incheiat. Tinerii s-au imprastiat si s-au intors in camine aproape de miezul noptii.

TEROARE. Dupa greva ad-hoc a studentilor ieseni au inceput anchetele. S-au alcatuit tabele cu tinerii care au iesit in strada, pentru a primi sanctiuni pe linie de partid sau pedepse educative. «Eram cap de afis, chiar daca nu am insotit coloana de manifestanti.

Alexandru Calinescu, acum profesor la Universitatea Al.I. Cuza din Iasi si director al Bibliotecii Centrale Universitare "Mihai Eminescu", nu mai este insa acelasi. Revolta din 1987 l-a marcat, blocandu-i amintirile la fereastra timpului.

De pe lista lipseau insa numele unor colegi pe care i-am vazut cand au plecat din Copou, dovada ca erau informatori ai securitatii. Am vazut printre protestatari si mai multi profesori», povesteste Nicoleta Turliuc. Parintii celor care apareau pe liste au primit carti postale acasa, semnate de rectorat: «Erau anuntati sa vina de urgenta la sedinta, pentru ca fiul sau fiica a comis acte de indisciplina».

In 1987, Alexandru Calinescu era lector la Universitatea Al.I. Cuza. A fost si el la acea sedinta. Reprosurile militiei ii rasuna si acum in minte: «A venit primul secretar de la partid, Leonard Constantin, si secretarul cu propaganda, Alecu Floares. Au tinut un discurs extrem de violent. Au dat vina pe profesori ca nu au stiut sa-si educe studentii. Le-a reprosat ca nu fac educatie comunista. Nu au lipsit nici amenintarile. «Le-au spus ca vor fi dati afara din invatamant. A fost oribil… », explica profesorul. Activistii le-au spus studentilor si parintilor ca vor fi sanctiuni teribile.