Avocăţelul imobiliar, şmenarul de cartier

A apărut pe când economia României creştea văzând cu ochii şi duduia de ne lua auzul. Era o nouă specie de avocat dedicat trup, suflet şi comision tranzacţiilor imobiliare cu terenuri şi case de patrimoniu.

Avocăţelul imobiliar a crescut în cartier. Facultatea de Drept a făcut-o pe vremea când era o fiţă. Pe atunci îşi rotunjea veniturile fraierindu-şi colegii cu telefoane second hand. Aşa s-a trezit că posedă nişte abilităţi în pas cu vremea, pe care avea să le potenţeze ulterior.

PRIMELE VICTIME: MOŞTENITORII
Cum în România se pot face afaceri oriunde şi oricum, avocăţelul care şi-a tocit coatele în cluburile din Regie s-a orientat spre viaţa de noapte. Cazinourile din cartier, unde "mai dădea o mână" cu neaveniţii, au devenit un soi de-a doua casă. Aşa a ajuns să îşi facă o listă cu variante de afaceri. Cămătarii şi şmecherii, colegi de ruletă, i-au mai şoptit cum stă treaba prin cartier şi pe cine poate fraieri.

Astfel că avocăţelul şmenar şi-a conturat rapid şi zona de acţiune care nu depăşea niciodată raza de domiciliu.
Cu nările-i fremătânde a ginit bătrânei care aveau în sertarele prăfuite certificate de moştenitor. Obişnuit cu astfel de activităţi din perioada studenţiei, avocăţelului nu i-a fost greu să promită milioane de euro unor oameni cărora abia le ajungeau banii de la o zi la alta. O împuternicire rapidă şi câteva drumuri la notar. De atât a fost nevoie pentru ca specia să devină în scurt timp o prezenţă vie în primăriile de sector.

MILIONAR CU Q7 ŞI ŢOAPĂ TUNATĂ
Cu bani împrumutaţi de la cămătari, avocăţelul a plătit în primă fază o sumă care i-a luat auzul bătrânului moştenitor. Tot cu banii ăia, luaţi pe camătă, a pus pe roate primul dosar de retrocedare. Terenul odată obţinut a fost vândut imediat pe milioane de euro. Pe vremea când făcea asta, în România se plătea în aur orice milimetru pătrat de teren! Imobiliarele din Bucureşti umileau până şi New Yorkul! Astfel de valori dâmboviţene au făcut ca avocăţelul şmenar să devină milionar de carton, aşa, peste noapte.

Cu banii obţinuţi şi-a plătit înzecit cămătarul care i-a dat primii bani urât mirositori. După aceea a mai dat ceva bătrânului şi apoi a trecut la fapte. Şi-a luat un Q7 sau măcar un BMW seria X. Şi-a luat nevastă, fată de cartier, şi a învăţat-o cum e cu electrostimularea şi cu silicoanele. În timp ce el se transforma din băieţaş de suburbie în avocat de milioane, ea nu putea rămâne o biată ţoapă. Au trecut aşa, amândoi la un alt statut.

Tot pe atunci, o dată cu statutul modificat, avocăţelul şmenar devenea partener de negociere cu orice instituţie a statului. A obţinut prin retrocedări tot ce se putea obţine în ţara asta. Nimic nu a fost sfânt pentru el. Dacă dorea, putea să obţină până şi sicriele de sub crucile din Cimitirul Bellu! Şmenurile şi banii murdari îi erau lecţie de viaţă. Avocăţelul şmenar şi-a găsit astfel un loc în tabloul pestriţ de Dâmboviţa.

Îl cunoştea întreaga urbe, iar ţoapa lui, transformată în damă de Dorobanţi, nu îşi mai încăpea în piele de strălucire.

BANI GÂRLĂ DIN RETROCEDĂRI
La a doua tranzacţie imobiliară obţine bunăvoinţa băncii, care pe vremuri arunca aşa cu banii în populaţie. A trecut la ipotecarea proprietăţilor obţinute prin retrocedare. Aşa aveau să vină bani mulţi! Îşi făcuse deja planul. O dată ce îşi tunase atât maşina, cât şi nevasta, a trecut la conceperea viitorului habitat. S-a uitat el prin împrejurimile Bucureştiului şi a pus ochiul pe cea mai verde zonă.




Auzise că, pentru ăla micu', care va fi şcolit cândva în Elveţia, aerul curat e de bază. Acum nu mai e ca pe vremea când stătea la grătar cu pârliţii ăia din spatele blocului şi fumul de mic ars îi rămânea impregnat în haine cu zilele. Zis şi făcut! Dacă mediul e atât de important, de ce să nu îşi facă el, avocăţel de milioane, casă în buricul pădurii?! Câţiva copaci puşi la pământ şi gata şi cu habitatul pentru noua familie înstărită. O şpagă mică pe ici, pe colo. Nici nu i-a fost foarte greu! Se cunoştea de acum cu toată funcţionărimea.

Şi, cum în România doar cu banii îţi mai câştigi respectul, avocăţelului nu i-a fost greu să cumpere orice. Aer, pomi, demnitate, terenuri.

BONĂ DIN FILIPINE
Specia asta, apărută peste noapte în România, are însă şi o mare meteahnă. Nu ştie când să se oprească. Milionar de carton, cu soţie tunată şi casă în loc umbros şi verde, avocăţelul nu se mai vedea însă oprit din avântu-i însetat. A supralicitat, a încetat să mai vândă, pentru că a început aşa să iubească ideea de moşier. Şi-a mai luat şi prin străinătăţuri câte o casă, două, a mai schimbat o maşină, două, l-a luat pe ăla micu' de la grădiniţa din cartier şi i-a tras bonă din Filipine.

Până şi nevasta, aşa cum a moştenit-o de pe vremea când era un ilustru nimeni, a făcut-o demnă de lumea lui. De acum s-a pus avocăţelul pe adunat averi. Şi s-a tot îndatorat şi i-a mai luat şi ăleia ceva maşină în leasing. Vacanţele deveniseră de acum un must have. Egipt, Cuba, Mexic. Obişnuia să le plătească pe loc, cu banii jos, pe româneşte. Ce mai viaţă, ce mai trai! Costumele de papagal vopsit, musai cu dungi şi mai ales lucioase, contrastau prin primării şi prefecturi.

Lua cina cu funcţionari mediocri pe care îi cumpărase cu câţiva euro.
Şi, uite aşa, în plină ascensiune burgheză, vine criza financiară.

 

În căutare de noi victime
Îndatorat până peste cap în dorinţa de a păstra proprietăţile şi de a obţine lejer bani din bănci, avocăţelului nu i-a priit ultima ordine mondială. Şi a început să piardă. Macheta cu blocurile de prost-gust, cu zeci de etaje, a rămas prăfuită într-un colţ. Visul imobiliar s-a prăbuşit! Conturile s-au golit şi a rămas rata la bancă şi leasingul ţoapei. Mai e şi bona, şi casa aia frumoasă din pădure, care îi mănâncă o groază de bani.

Avocăţelul şpăgar a renunţat aşa, pe rând, la toate. O parte din terenuri le-a pierdut, pentru că banca l-a trecut la rău-platnici, şi banca nu se joacă cu banii! S-a mutat înapoi în apartamentul minuscul din cartier. A pierdut şi maşina nevestei, dar şi bona, iar ăla micu', de-acuma, săracu', nu va mai fi odraslă de occidental cu guler alb. Cum avocăţelul şpăgar nu ştie să facă altceva decât şmecherii imobiliare, s-a trezit că ar cam trebui să lucreze. Unde mai pui că nevasta tunată, obişnuită cu standarde-nalte, a început să-i scoată ochii.

Şi, uite-aşa, tot peste noapte s-a dus în mă-sa visul. Noi însă ne-am pricopsit cu specia asta din vremea creşterii economice fără asemănare. Îl poţi întâlni oricând prin tribunale sau la Oficiul de cadastru. Se îmbracă aidoma unui şcolar întârziat, dar i-au rămas apucăturile. E mereu la pândă. Nu de alta, dar el, fostul milionar şi avocăţel şmenar, este în căutare de noi victime. Ele se găsesc pe lista ce anunţă evacuări silite ale rău-platnicilor. Nu îşi mai permite vila din pădure, dar, în vremurile astea grele, şi un apartament în Rahova e o pleaşcă.