Domnule, vă supăraţi dacă vă conversaţi cu colegul după ce mă lăsaţi la adresă sau măcar vorbiţi mai încet?
Ce vreţi, domnişoară? Mă plătiţi ca să vă las unde trebuie, nu sunt angajatu' dumneavoastră! Vorbesc cât vrea muşchiu' meu, că am minute în reţea, da?
- Bine, dar nu sunt obligată să vă aud problemele personale pe banii mei!
- Auzi, fetiţă, ştii ceva? Eşti cam obraznică! Poate vrei să te las aci, în Rahova colţ cu Ferentari, că poate te ia unu' cu confort sporit!
Nu, nu te lasă. O să continue tot el să te bombăne preţ de vreo două staţii de tramvai. Şi după aceea o să sune din nou colegul de taximetrie şi de minute gratuite în reţea. Să-i povestească faza. De faţă cu tine, o să se abţină să te înjure.
Când te dai jos din maşină, nu vrei nici măcar tu să ştii ce vocabular pestilenţial ţi se revarsă în urmă, mai ales dacă nu i-ai lăsat şpagă. Deh, omul e taximetrist de Bucureşti, băiat deştept, alfabetizat şi cu drepturile lui din Legea taximetriei la zi. Nicăieri nu scrie că n-are voie să te polueze fonic cu întâmplările din propria-i viaţă, corect? Mai ales că are hands-free şi a învăţat să evite tocmai la timp o tamponare la semaforul pe care era cât pe ce să nu-l vadă, concentrat pe amintirea Mirelei de la Zara.
După câteva experienţe de felul ăsta, dacă încerci să faci o reclamaţie, te loveşti de un zid de neputinţă: firmele de taximetrie sunt la curent cu mania minutelor gratuite în reţea, dar n-au ce să facă. "E legal, doamnă, asta-i viaţa!"? Moment în care îţi dai seama că a sosit vremea să faci o investiţie în sistemul tău nervos: un mp3 player portabil, pentru că altfel n-ai nici o şansă să câştigi bătălia cu Marin de la vulcanizare. Sau cu Becali. Sau cu Mirela. Sau, mai simplu, cu efectul pervers al ofertelor irezistibile ale companiilor de telefonie mobilă: minutele gratuite care au construit o reţea de taxi-mitocănie.
Citește pe Antena3.ro