Meserie grea

Presa de la Chişinău - intre Rusia şi Romănia Ziariştii din Republica Moldova nu au o viaţă uşoară. Presiunile politice şi economice asupra presei fac accesul la informaţie foarte dificil, deşi există o lege a presei.

Presa moldovenească, intre Rusia şi Romănia

Lipsa de transparenţă a instituţiilor de stat, distribuirea presei doar prin intermediul poştei de stat, dar şi numărul mic de profesionişti fac mass-media din Republica Moldova să arate precum cele romăneşti de la inceputul anilor ’90. In această ţară există o lege a presei, dar nu şi una a accesului la informaţie.

Piaţa mass-media din Republica Moldova se imparte in căteva ziare sponsorizate de Departamentul pentru romănii de pretutindeni din Ministerul de Externe romăn, mai multe tabloide ruseşti, căteva agenţii de presă, multe posturi ruseşti de televiziune care au birouri locale, unul romănesc cu ştiri locale, şi căteva televiziuni minuscule, care işi reduc programul pe perioada verii, cănd toată lumea pleacă in concediu. Cotidiene ca Flux şi Timpul ajung la un tiraj zilnic de 3.000 de exemplare, pentru ca vineri, cănd apar cu mai multe pagini, cu teme de magazin, să aibă 30.000. Ziarele ruseşti au tiraj de 70.000 de exemplare zilnic. Legea presei stipulează că preţul ziarului trebuie afişat obligatoriu, dar pe toate ziarele scrie "Preţ contractual".

Din cauză că distribuţia se face exclusiv prin Poşta Moldovei, aceasta işi permite să facă un soi de cenzură. Cănd nu poate controla conţinutul, statul poate impiedica pur şi simplu ziarul să ajungă la cititor. In astfel de situaţii, in cel mai bun caz ajung toate numerele din săptămănă de-abia vineri; in cel mai rău caz, ele nu mai ajung deloc.

COMUNICAREA INSTITUŢIONALĂ. Preşedintele Republicii Moldova ţine conferinţă de presă o dată pe an şi asta devine in aşa măsură eveniment incăt ziaristele invitate petrec in prealabil căte trei ore la coafor. "După conferinţă, preşedintele nu-i invită la un fursec, ci la un adevărat ospăţ", povesteşte Igor Burciu, redactor-şef adjunct la ziarul Flux. El admite că "nici o instituţie de stat nu este dispusă să ofere informaţie". Pe de altă parte, anchetele publicate de ziarul său nu au nici un efect, poate in afară de acela că le aduce ziariştilor o chemare in instanţă. Igor are acum 11 procese.

Noi personal am avut ocazia să ne convingem de aptitudinile a doi purtători de cuvănt: cel al Guvernului şi cel al Preşedinţiei din Republica Moldova. La Biroul de presă al Guvernului din Chişinău, consilierul Irina Găscă a refuzat să coboare şi ne-a recomandat prin telefon să " deschidem manualul de istorie" dacă vrem să inţelegem de ce ziua de 22 iunie este zi de doliu naţional pe teritoriul Republicii Moldova. In aceeaşi zi, la Preşedinţie, unde accesul se face pentru toţi pe aceeaşi uşă cu Voronin, purtătoarea de cuvănt a coborăt pentru a ne da textul unui decret prezidenţial, dar a refuzat să-şi decline identitatea.

Pe de altă parte, din lipsa unor investiţii mari in mass-media, acest domeniu suferă o lipsă acută de profesionişti. Un reporter la ziarul Timpul căştigă 200 de dolari pe lună.

SUPERFICIALITATE. In iunie 2004, o intreagă echipă a plecat de la Flux la Timpul, pentru că "au primit o ofertă de nerefuzat", povesteşte Igor Burciu. Motivul oficial al reporterilor a fost că nu sunt de acord cu politica editorială a Fluxului, "dar inainte il lingeau in fund de-l rupeau", spune Burciu, care crede că motivul real a fost un salariu mai mare. Inainte de a pleca, "dezertorii" au distrus toată arhiva in care se păstrau fotografii digitale şi articolele in varianta electronică.

Cetăţenii Chişinăului cu educaţie superioară au o părere proastă despre presa din ţara lor. Ei spun că aceasta tratează subiectele ori superficial, ori părtinitor, şi de aceea preferă să citească presa străină şi să asculte un post de radio precum BBC.

Flux - ziarul opoziţiei

Unul dintre cele mai cunoscute ziare de limbă romănă din Republica Moldova este cotidianul Flux, care apare din 1995. Această publicaţie este considerată la Chişinău cea mai pro-romănească, redactorii săi combătănd "cu sărg" iniţiativele guvernanţilor comunişti de moldovenizare a culturii şi conştiinţei romănilor de la est de Prut. Posibilităţile materiale ale ziarului sunt modeste, redacţia fiind compusă din unsprezece oameni - unul de fiecare departament, plus conducerea editorială şi sectorul administrativ. Igor Burciu (foto), redactor-şef adjunct al Fluxului, susţine că presa romănească de la Chişinău face cu greu faţă concurenţei ziarelor ruseşti, fie ele autohtone sau cu redacţia centrală la Moscova. Tocmai de aceea publicaţia sa prezintă numai ştiri "de bine" despre Romănia, cum ar fi integrarea in UE. Evenimentele negative sunt omise, "pentru a nu da satisfacţie ruşilor". Colaborarea cu Ambasada Romăniei este anevoioasă, domnul Burciu susţinănd că diplomaţii noştri de la Chişinău mai rău incurcă şi ii acuză că nu cunosc realităţile de pe teren din Republica Moldova.

Ziaru’ căt geamu’

"Nici cititorii din Republica Moldova nu sunt pregătiţi să primească o presă de calitate. Să vă dau un exemplu de-a dreptul comic. In urmă cu vreun an am decis in redacţie să modificăm formatul ziarului nostru, să facem pagini mici, o versiune mai

europeană, mai tabloidizată să-i spunem. A doua zi, ne trezim cu sute de telefoane din provincie ca să schimbăm la loc formatul. Care era cauza - vechea versiune era căt geamul, iar oamenii spuneau că nu mai au cu ce să se adăpostească de lumina soarelui in case... După căteva săptămăni am revenit la vechiul format"

Igor Burciu,redactor-şef adjunct Flux

Moldpres - autocenzură profesionistă

Diplomaţie şi autocenzură profesionistă sunt devizele lui Fidel Galaico, director al Departamentului Ştiri din cadrul agenţiei Moldpres. In opinia lui, lipseşte de pe piaţă o publicaţie profesionistă, care să ofere "ori informaţie seacă, ori un comentariu profesionist făcut de o persoană neafiliată vreunui partid". Galaico, absolvent de Litere, crede că "o agenţie de stat presupune diplomaţie superioară, pentru că, la modul ideal, are rolul de a face auzită politica guvernamentală in plan extern". El spune că la alegeri au oferit abonaţilor in mod obiectiv doar rezultatele. Deşi este subordonată Guvernului, Moldpres nu primeşte bani de la Executiv, ci se autogospodăreşte. Principala sursă de venituri este Departamentul "Monitorul Oficial", unde apar toate actele legislative.

Departamentul Ştiri produce Buletinul oficial, făcut din comunicatele oficiale ale instituţiilor de stat, Buletinul transnistrean, Ştiri externe şi Buletinul social-politic. El refuză să recunoască existenţa cenzurii: "Eu prefer autocenzura profesionistă. Dacă eşti un ziarist profesionist, ai să găseşti cum să spui lucrurile".

Euro TV - post particular

La est de Prut, piaţa televiziunii este slab dezvoltată. In general, emit canale din Rusia şi Romănia, care au studiouri locale la Chişinău. Pe lăngă postul public al Moldovei, in urmă cu ceva vreme a apărut televiziunea de limbă romănă "Euro TV", deocamdată singura cu capital privat. Din cauza bugetului restrăns, nu emite decăt patru ore pe zi, insă din toamnă grila va fi extinsă. Director al postului tv este Vasile Năstase, care moderează şi un talk-show politic. Ca şi colegii din presa scrisă, domnul Năstase deplănge dificila concurenţă cu televiziunile ruseşti, ce practică un management eficient şi monopolizează piaţa.

Şi-ar dori un parteneriat cu postul public din Romănia, insă experienţele anterioare il dezarmează. Prin 1996, a venit la Bucureşti să negocieze deschiderea unui studio local la Chişinău, fără nici un rezultat. Conducătorii TVR-ului ar fi dat din umeri, iar politicienii ar fi susţinut că se poate deschide un post local in Basarabia doar după semnarea tratatului dintre Romănia şi Rusia! Pănă atunci, romănii din Republica Moldova vor exersa limba rusă, vizionănd programele postului public moscovit ORT.

Moldova suverană

Pănă nu demult, Moldova suverană era "oficiosul" Guvernului de la Chişinău, avănd pe frontispiciu anunţul: "ziar de limbă moldovenească". In 2005, guvernul "şi-a luat măna" de pe ziar, la presiunea partidelor "democratice" care l-au susţinut pe Voronin să căştige al doilea mandat de preşedinte. Insă Moldova suverană nu şi-a declinat rolul de ziar guvernamental nici după privatizare, susţinănd in continuare politica regimului comunist. Ion Berlinski, redactorul-şef al publicaţiei, este de părere că o presă independentă poate funcţiona doar intr-o ţară cu peste 22 milioane de locuitori, cum este Romănia, spre exemplu. Dumnealui consideră că presa moldovenească nu este şi nici nu poate fi independentă, fiecare ziar făcănd politica cuiva: a ruşilor, a romănilor... Moldova suverană face politica Guvernului de la Chişinău, asigurăndu-şi astfel relaţii preferenţiale cu regimul. Avantaje sunt - fie publicarea unor hotărări oficiale, fie prezentarea mesajelor politicienilor de la putere. Contra cost!

Timpul

"Fluxul era o şcoală de gazetărie", spune Valentina Basiul (foto), reporter la cotidianul Timpul. Doi dintre jurnaliştii profesionişti care au lucrat la acest ziar au plecat pentru salarii triple să lucreze la proiecte internaţionale.

Valentina a terminat Facultatea de jurnalism in Romănia; a lucrat mai intăi ca reporter

pe domeniul social, apoi pe educaţie şi pe politic. O amintire neplăcută ca ziarist are Valentina din ziua in care a venit la Chişinău preşedintele Băsescu: "Poliţiştii nu ne-au dat voie să ne apropiem de poarta Ambasadei Romăniei". Ca orice ziarist moldovean care se respectă, indrăznind să facă anchete, Valentina are şi ea un proces la Curtea Supremă.

"Am scris un articol despre corupţia in invăţămănt; am luat sursele mele din facultăţi, studenţi, dar şi o profesoară căreia i-am dat numele cu acordul ei. După ce a apărut articolul, conducerea facultăţii a ameninţat-o că o dă afară, iar ea mi-a cerut să retractez.

A dat ziarul in judecată şi a cerut despăgubiri morale de 100.000 lei (n.r. - moldoveneşti)."

Uniunea Jurnaliştilor din Moldova

Valeriu Săhărneanu, preşedintele Uniunii Jurnaliştilor din Moldova şi director general al trustului de presă Euronova Media Grup, apreciază că media din Basarabia nu poate să-şi ia avănt, pentru că piaţa de afaceri incă este controlată politic. "Lucrurile stau bine pentru presa rusească, pentru că s-au păstrat tradiţiile ruseşti. Toate ziarele ruseşti şi revistele au rămas şi fac bani buni aici la noi. Dar ăştia nu au fost atinşi. Lucrurile care au fost atinse de puterea politică au fost cele romăneşti, presa romănească, democratică. Care a avut spirit critic şi cauză pentru care să lupte. Adică de a rade marile straturi de imperialism sovietic care s-a aşezat peste tot, inclusiv pe mentalitate", spune Săhărneanu.

Prin intermediul Uniunii Jurnaliştilor, Valeriu Săhărneanu a incurajat tinerii jurnalişti să adere la presa democratică, de limbă romănă. "Asta mi-a adus şi suferinţe şi satisfacţii. Mai mult suferinţe. Cel mai mare rău făcut presei democratice a fost că a fost atacată de piaţa asta economică din două părţi: controlul politic asupra economiei şi erodarea in permanenţă a stratului de cititori." Săhărneanu apreciază că cei aproape un milion de basarabeni care au părăsit Republica Moldova au fost un public cititor eminamente de presă romănească, democratică. "Şi acest lucru s-a resimţit, evident. Cea mai mare publicaţie de limbă romănă are 30.000 de cititori. Faţă de 50.000 căt are o publicaţie rusească. In ceea ce priveşte presa de limbă rusă, populaţia este urbană şi a rămas constantă. Situaţia pentru presa democratică este grea şi prin prisma influenţei puterii politice."

Multe din publicaţiile de limbă romănă se ţin pe granturi, mai mici sau mai mari. Autorităţile moldo-veneşti au incercat să creeze o Comisie guvernamentală pentru sistematizarea sau optimizarea granturilor. "Adică nimeni nu are voie să dea granturi direct, decăt prin comisie. Am avut o experienţă in 2001 cănd am primit de la Fundaţia lui Iosif Constantin Drăgan echipament pentru televiziune şi trebuia să-l trec prin această comisie. Şi n-a trecut. Dar presa democratică a reuşit totuşi să se menţină cu toate obstacolele. Avem două ziare - Jurnal de Chişinău şi Timpul, restul sunt slăbuţe", continuă Săhărneanu.

In media moldovenească nu există tabloide. Justificarea este oferită de preşedintele Uniunii Jurnaliştilor prin faptul că ar fi nevoie de un capital iniţial pe care ar trebui să-l investeşti. "Nimeni nu-ţi dă garanţia că din acest capital poate să iasă ceva". (Andreea Tudorică)