M-am intors la camera si am luat doi baieti, si l-am luat si pe Vasile Olteanu, si ne-am dus la club, unde erau patru televizoare. Deci am ajuns in club si i-am pus pe cei doi, pe Viorel si pe Vijorel, asa ii chema pe ei, sa ia un televizor, si pick-up-ul, si magnetofonul.
M-am intors la camera si am luat doi baieti, si l-am luat si pe Vasile Olteanu, si ne-am dus la club, unde erau patru televizoare. Deci am ajuns in club si i-am pus pe cei doi, pe Viorel si pe Vijorel, asa ii chema pe ei, sa ia un televizor, si pick-up-ul, si magnetofonul. Am montat televizoru’ in camera si urmaream revolutia la televizor, iar alti baieti ascultau muzica la pick-up si la magnetofon. Dupa care am plecat la cabinetul medical, sa vad ce faceau cei doi zmei din grupul de detinuti care au vrut sa ne dea cu rangile-n cap. La cabinet era un doctor detinut si un asistent, tot detinut, cei doi insi taiati de mine erau acolo si tremurau, cel taiat pe fata era lungit pe un pat, cu fata acoperita cu pansament, tocmai fusese cusut si acum probabil ca regreta greseala facuta. Al doilea era pe un scaun, doctoru’ si asistentu’ plus inca doi detinuti se chinuiau sa-i adune muschiu’ de la mana, ca sa il coasa. Cel cu bandaj pe fata nu ma vedea, dar cel de pe scaun, cu bratul desfacut, ma vazuse si incepuse sa tremure si mai rau, aveam in mana un cutit cu buton, i-am pus mana pe cap celui taiat si i-am spus, nu mai esti asa de zmeu, ma buretarule, iar asistentul, un baiat din Bucuresti pe nume Pascali, mi-a zis ""Petrica, te rog sa-l lasi si sa nu-i mai faci nimic, pentru ca abia i-am prins putin muschiu’ "". Le-am povestit, in doua vorbe, cum de ajunsesem sa-i tai pe cei doi nenorociti. Atat Pascali cat si Doctoru’ mi-au dat dreptate, si s-au ofensat si au spus, ""foarte bine, Petrica, nici nu ar merita sa ne mai ingrijim de ei"", Pascali se suparase rau de tot si-l scuipase in ochi pe cel pe care-l cususe, spunandu-i ""nu ti-a fost rusine sa te duci la camera trei, unde sunt numai pedepse mari, si chiar cu Dogaru ti-ai bagat in card, altu’ nu gaseai, Dogaru a stat aproape doi ani la condamnati la moarte si te-ai gasit tu un cacacios sa ii dai in cap lu Dogaru’, sa spui mersi ca inca mai esti in viata!"". L-am intrebat pe cel taiat de cate zile e la Margineni, si el mi-a raspuns ca de doua zile, atunci am realizat ca taiasem doi nevinovati, cineva de la militie fusese, pesemne, la camera de noi veniti si ii bagase la inaintare ca pe niste oi, sa vina la camera trei si sa ne ia cu rangile de fier, daca ar fi stiut ce oameni sunt la camera trei, bietii baieti nu ar fi calcat in veci pe acolo, dar cineva se folosise, dupa cum se vede, de ei.
""Am si eu pe cineva in FSN""
Nu toti erau turnatori
Acum am sa va zic in doua vorbe despre fapta lui George, el era Pilot pe un avion de imprastiat ingrasaminte, si intr-o noapte, el si cu complicii lui au legat paznicu’ care pazea avionu’, au vopsit aparatul de zbor cu vopsea, sa para ca ar fi de la Crucea Rosie, s-au urcat cu totii si au decolat, dar cand au decolat s-au trezit ca au in fata niste stalpi de inalta tensiune, si George s-a vazut obligat sa aterizeze intr-un lan de grau. Noaptea plouase putin si aparatu’ de zbor nu a mai putut sa decoleze, iar ce 13 au fost prinsi, arestati si condamnati pentru furt din avutul obstesc, talharie si subminarea economiei nationale, toti au primit pedepse intre 20 si 25 de ani. Eu l-am cunoscut pe George si pe inca trei complici de-ai lui, toti au fost eliberati din ordinul lui Ion Iliescu, care nu avea cum sa refuze un moft al cumnatului sau care avea toate motivele sa-l vada liber pe George.
Asa stateam si ma gandeam amar, vazand ce se petrece in jurul meu, in timpul Rebeliunii de la Margineni ce fusese provocata de niste militieni, bineinteles, cu acordul conducerii, iar de vina nu erau decat detinutii prosti, care pusesera botu’ la vrajeala imputita a militienilor care ii instigasera la revolta, iar conducerea unitatii trebuia ca are ea un beneficiu din nebunia unor detinuti batuti de soarta si batuti si-n cap. A doua zi, pe 23, a venit la noi in camera un detinut care era bun prieten cu mine si cu Vasile Olteanu, il chema Cotiga, acest Cotiga lucra la Blocu’ Alimentar si raspundea de toate alimentele din puscarie, carne, salam, oua, conserve, cartofi, sunca si toate celelalte. Cand a intrat Cotiga in camera, a spus: ""bai Vasile, bai Petrica, ce ma fac eu, ca hotii vor sa sparga magazia cu alimente, iar voi aveti un cuvant de spus, va rog, ajutati-ma!"". Fara prea multe cuvinte, am plecat cu Vasile Olteanu si cu Cotiga spre beci, trebuia sa trecem printr-o centrala ca sa nu mai ocolim, in centrala am vazut un topor, am luat toporu’ cu mine, plus ca mai aveam un cutit cu buton, cand am ajuns la magazia unitatii, un grup de vreo 30 de detinuti incercau sa rupa lacatu’ de la usa, majoritatea erau tigani, fara sa spun nimic, i-am dat la unu’ cu toporu’ direct in spate, dar am dat cu muchea, sa nu-l omor, dupa care i-am luat si pe altii la mardeala cu toporu’, care in spate, care in picioare, si din vreo cateva topoare au inceput sa fuga, iar eu le-am strigat, cand vi se face foame, veniti la camera trei si-l cautati pe Dogaru. Vreau sa stiti ca la vremea respectiva, eu si prietenul meu Vasile eram considerati oile negre ale puscariei, cei mai rai detinuti, poate ca nu era chiar asa, dar si militienii spuneau acelasi lucru astfel incat, pana si eu trebuie sa accept ca asa o fi fost. In acea zi de 23, insa, mie si toporului meu ni s-a datorat salvarea magaziei de alimente.
Asteptam sa ne ia cu rangile?
GHINION
""L-am intrebat pe cel taiat de cate zile e la Margineni si el mi-a raspuns ca de doua zile, atunci am rea- lizat ca taiasem doi nevinovati, cineva de la militie fusese, pesemne, la camera de noi veniti si ii bagase la inaintare ca pe niste oi, sa vina la camera trei si sa ne ia cu rangile de fier, daca ar fi stiut ce oameni sunt la camera trei, bietii baieti nu ar fi calcat in veci pe acolo, dar cineva se folosise, dupa cum se vede, de ei.""
NOROCOSII
""Micu Mihai s-a dus la comandament si imediat a fost pus in libertate. Dupa ce a iesit Directoru’, George Pilotu’ a venit la mine si mi-a zis «vazusi, Petre, ce noroc a avut Mihai», am vazut, George, dar cred ca si tu vei fi liber in curand, n-o sa te apuce Revelionu’ aici, ca directoru’ o sa te scoata. Asa s-a si intamplat, iar George a fost pus in libertate pana de Revelion si o data cu el, toti cei 13 care au vrut sa fuga cu avionul, noua barbati si patru femei.""
HAOS
""Atunci, in decembrie ’89, la Penitenciarul Margineni era un haos de nedescris, foarte multi detinuti aveau mainile si picioarele rupte, si capetele sparte, iar altii erau taiati care si pe unde, in dimineata acelei zile, dupa ce detinutii fusesera provocati de militieni in genul lui Vlasceanu Nicolae, puscariasii s-au pus pe rupt usile, apoi au facut victime din randul liberilor.""
S-A REZOLVAT
""Fara sa spun nimic, i-am dat la unu’ cu toporu’ direct in spate, dar am dat cu muchea, sa nu-l omor, dupa care i-am luat si pe altii la mardeala cu toporu’, care in spate, care in picioare, si din vreo cateva topoare au inceput sa fuga, iar eu le-am strigat, cand vi se face foame, veniti la camera trei si-l cautati pe Dogaru.""
NOTA
|
Cat adevar o fi in cartea asta pe care o publicam acum in serial o stiu doar cei care au trecut prin experiente similare. Pe aceia, dar si pe altii, Petre Dogaru ii asteapta sa-i scrie pe adresa supravietuitorul@jurnalul.ro , precum si prin posta, pe adresa redactiei si sa-l contacteze la tel. 0723.761.281.
|