Prietenia detinutului Petre Dogaru cu comandantul Penitenciarului Gherla, inceputa atat de promita-tor, s-a terminat prost. Ori puscari-asul a vorbit prea mult, ori comandantului Muresan i s-a pus pata, cert e ca fostul condamnat la moarte a a-juns in beci cu oasele rupte.

In care se va vedea ca o prietenie cladita pe relatii nesanatoase, cum era cea dintre detinutul Dogaru si colonelul Muresan, se strica repede, cat ai bate din palme. Afacere paguboasa pentru amandoi. Pentru puscarias, ca a incasat cafteala cat sa tina minte, iar pentru comandant, pentru ca Dogaru n-a uitat si n-a iertat, iar acum il face de rahat.

 

Intr-o alta zi, m-a chemat iar Muresan la el in birou si mi-a spus, ""mai Petrica, eu tie ti-am facut cerere de eliberare la exceptional, dar trebuie sa fac ceva si pentru baietii astia care muncesc pentru mine"", se referea la Haralambi, la Proica, la Florin tamplaru si la Vasile Olteanu. A pus mana pe telefon si l-a sunat pe militianul de la mecanici si i-a cerut sa-i trimita pe cei patru detinuti de la atelierul de tamplarie si sculptura. Ei au venit, iar Muresan le-a zis ""voi sunteti cu totii baietii mei, asa ca nu va ascund ca lui Petrica i-am facut cerere de liberare exceptionala in justitie, dar nici pe voi nu va las asa, cum terminati garniturile de mobila, de indata eu, Vasile Muresan, va dau drumu in intrerupere de pedeapsa, ca sa iesiti si voi in libertate si sa mai vedeti lumea. Iar tu, Petrica, tie iti voi da drumu definitiv, pentru ca Vasile Muresan inca mai are destula putere"", a spus securistul razand. In primavara anului 1996, a murit tatal lui Vasile Muresan si acesta a ramas cu un singur parinte, mama lui era o femeie foarte de treaba, iar intr-o zi am fost acasa la el, si el i-a spus, ""uite, mama, el este Petrica Dogaru despre care eu ti-am povestit!"". Nevasta Comandantului parea si ea femeie de isprava, o femeie foarte energica si hotarata, se purta foarte frumos cu toti detinutii care lucrau la casa lor si la ferma lor, Muresan nu prea sufla in fata ei. Vasile Muresan mai avea inca trei frati, iar despre neamul lui voi vorbi mai departe.

 

Fratele lui Vasile Muresan

Asadar era Vasile Muresan, Stefan Muresan plus inca doi frati, toti patru securisti, acesti oameni avusesera deosebita inclinatie catre munca aceasta gingasa si perversa. In Puscaria Gherla erau mai multi ceisti, iar sef peste acestia era Turdeanu Ion, dar cum nea Vasile Muresan avea cunostinte suspuse, s-a gandit sa il aduca si pe unul din cei trei frati, sa il puna sef peste ceisti la puscaria condusa de el. Asa a facut, l-a adus pe nea Fani, il chema Stefan, dar eu ii ziceam nea Fani, el era putin mai incult ca nea Vasile, dar gratie fratelui putea sa manance si el o chiftea calda la Puscaria Gherla, unde deja mancau chiftele calde foarte multi. Nea Fanica avea ceva probleme cu inima si din acest motiv nu bea decat un singur fel de bautura, bea Feteasca de Jidvei. Dar cum si nea Fanica era om cu gusturi alese, i-au cazut cu tronc si lui garniturile de mobila sculptate de Proica si de Haralambi, si cine oare urma la rand, dupa Comandant, decat el insusi. Numai ca garniturile de mobila, sculptate dupa Neckermann, nu se lucrau, asa, batand din palme, iar Proica si Haralambi, si Florin, si Vasile erau in atelier in fiecare dimineata de la sase si lucrau pana seara la 21. Toti cei patru mancau ce voiau, carne proaspata de porc sau vita, oua, lapte, branza. Proica si Haralambi sculptau, Florin taia materialul si il pregatea, Vasile Olteanu il ajuta pe Florin, dar servea si de bucatar pentru ei toti. Unii dintre detinuti si dintre militieni nu pricepeau cum eu, Petre Dogaru, un puscarias care statuse mai mult incuiat la izolare, fusesem pus in functia de Brigadier Prim pe unitate, la inceput erau cu totii suspiciosi si ma banuiau ca as fi turnatoru Comandantului, iar eu nu puteam sa ma duc sa le spun ca Muresan fusese arestat in 1989 si ca executase un an de puscarie si se liberase pe data de 30.12.1989. Dar cu timpul atat detinutii, cat si militienii se convinsesera ca eu nu sunt turnator.

 

De la Penitenciatul Margineni mai fusesera transferati la Gherla niste detinuti. Printre ei era si un tigan pe nume Patrian. Patrian auzise diferite discutii pe la detinuti cum ca as fi turnator si le-a explicat detinutilor ca Petrica nu e turnator, dar Muresan il respecta pentru ca Petrica l-a scapat de la moarte la Penitenciarul Margineni, iar Patrian, fiind un tigan incult, s-a apucat si a vorbit ca Muresan este un fost securist si ca a fost la Margineni in 1990 si ca Dogaru l-a scapat pe el si pe alti opt securisti de la taiere, la Revolta din 26.06.1990. Dupa o perioada de timp, aflasera toti detinutii din unitate si toti militienii, de cate ori mergeam la birou la Muresan parca vedeam ca ceva nu este in regula, nu ma mai primea ca in alte dati, este foarte usor sa iti dai seama cand cineva se raceste de tine, iar eu vedeam acest lucru. Intr-o zi, Muresan a luat cele mai frumoase vaci de la gheaze, ferma puscariei, le-a dus la ferma lui proprie, a cumparat apoi niste vaci, mai exact niste ghioarle, niste mate cu coarne si le-a pus in loc. De ce povestesc asta, pentru ca are legatura cu caracteru omului si caracteru se va dezvalui pe deplin in cele ce urmeaza.

 

Tupeu la Muresan

Intr-o zi eram in birou la Comandant si reusisem sa-l prind in toane mai bune, serveam un coniac si o cafea cu el, cand a sunat telefonul, ofiterul de serviciu sunase de la poarta si anuntase ca un civil solicita audienta la Muresan, iar acesta daduse ordin sa vina in birou. Dupa cateva minute, in birou a intrat un tigan cu palarie cu borurile foarte mari, mi-am dat seama ca era tigan gabor, eu am dus paharele cu coniac in camera de vizavi, iar cestile de cafea au ramas pe masa. Tiganu care era in birou l-a intrebat pe Muresan cand vine fratele lui acasa, in intrerupere de pedeapsa, iar Muresan i-a spus, peste trei zile, ""bine, sefu"", a spus tiganu si a iesit din birou. Tiganu avea la gat un lant parca era pentru legat cainii, dar se vedea ca e din aur, eu neavand de lucru, ii zic lui Muresan, mai nea Vasile, mata, ditamai comandantu, si uite ce lantisoare subtiri ai la gat, iar tiganul acela avea unul de parca era lant de caine, ""ce vrei sa spui, Petrica?"", vreau sa-ti spun ca ti-ar sedea bine la gat matale. Imediat Muresan s-a dus la geam si l-a vazut pe tigan care se indrepta spre poarta si l-a chemat in birou, a intrat, ""da, sefule!"", iar Muresan a glasuit ""mai, cutare, n-ai vrea sa-mi faci tu mie cadou lantu de la gat?"", ""cum sa nu, sefu?"", si tiganul a desfacut lantul, l-a inmanat si a plecat, iar Muresan mi-a spus mie ""buna idee ai avut, Petrica, de asta te simpatizez eu pe tine, ca esti baiat destept"", Comandantu incepuse sa ma perie, multumit de auru pe care-l luase de la tigan, avea un tupeu iesit din comun, eu ii atrasesem atentia asa, din gluma, dar Muresan l-a si executat, pentru ca tiganu avea mare interes, avea un frate arestat si voia sa-l scoata in intreruperea executarii pedepsei pe caz de boala, cu toate ca nu era bolnav de nimic. Nici nu era greu de facut, Vasile Muresan era bun prieten cu doamna Doctor de la cabinetu medical, erau ca doi frati, doctorita nu era un om murdar, dar era intelegatoare, iar Muresan mergea aproape pe fata, ca sa pricepeti ce insemna pe fata, e destul sa spun ca el lua bani de la familia detinutului X si-i promitea familiei ca in 70-80 de zile, acel detinut va iesi in intrerupere de pedeapsa pe perioada stabilita de instanta de judecata care putea sa fie de 3-6-9-12 luni de zile, depindea de asa-zisa boala a detinutului. Muresan lua banii, detinutul se ducea la cabinet cu o cerere in care mentiona ca era bolnav de boala pe care o spunea el, Doctorita era anuntata ca va veni la ea detinutul X, ea primise de la Comandant o parte din bani, ii dadea drumul cererii facute de detinut la Tribunalul Gherla, Tribunalul il trimitea pe detinut la Medicina legala, iar cei de acolo ii dadeau trimitere la specialistul in domeniu, asistentul care il insotea pe detinut la specialist avea fisa medicala a detinutului, pe care Doctorita de la penitenciar isi pusese parafa, cum ca detinutul nu poate fi tratat in cadrul sistemului penitenciar, specialistul vedea parafa Doctoritei, si cum Doctorii nu-si scot niciodata ochii intre ei, punea la randul sau parafa, dupa care toate actele mergeau din nou la Tribunal, iar detinutu X era pus in libertate pentru 6 luni sau un an.

 

S-a stricat prietenia

Ei bine, rotita principala a acestui mecanism care mergea cam de la sine era Vasile Muresan, acest om devenise prea lacom, iar lacomia este uneori sora buna cu prostia, dumnealui apucase de bagase mana in butoiu cu miere si o bagase pana la cot. Muresan ma atentiona mereu sa nu beau bauturi alcoolice in detentie, sa nu cumva sa imi puna cineva ceva in bautura, sa nu cumva sa mi se intample ceva sau sa fac eu ceva, acest fapt il preocupa foarte mult pe Comandant si imi repeta foarte des ""Petrica, daca vrei sa bei, vino la mine in birou si bei cat iti trebuie, iar daca eu sunt ocupat, atunci te duci la frate-meu Fanica si bei cu el"". Intr-o zi, eu i-am spus lui Muresan ca a venit un tigan de la Margineni si ca a inceput sa latre exact ce nu trebuie si i-am mai spus lui Muresan si ca acel tigan este incult. Dupa acea discutie, tiganu pe nume Patrian a fost pus pe cursa si trimis inapoi de unde-a venit, dar a lasat vorbele in urma lui. Sigur ca nimeni nu avea curajul sa se duca la Muresan si sa-i spuna ca a facut un an de puscarie. Treburile Comandantului mergeau struna, vila era aproape gata, mobila sculptata mai ceva ca in filme, ferma lui Muresan era si ea gata, bagase animale frumoase in ferma, ca erau destule, detinutii plecau intr-o veselie in intrerupere de pedeapsa, iar Muresan isi umplea buzunarele, ajunsese un adevarat Patron. Eram in luna septembrie 1996, nu uit ziua de 23.09.1996, dimineata dupa ce a iesit Apelu, militianul m-a anuntat ca ma cauta Comandantu, am intrat in birou la Muresan, iar inauntru mai erau zece militieni, au sarit pe mine si m-au pus in lanturi si-n catuse, dupa care Muresan m-a intrebat ""ia zi, ma criminalule, cand am facut eu puscarie cu tine?"" si a spus catre dansii ""luati-l si bagati-l la izolare"", am fost dus la parter si bagat intr-un birou, iar militienii m-au luat la pumni si la picioare pana cand mi-am pierdut constiinta, cand mi-am revenit putin eram legat de pat, cu ochiul drept nu mai vedeam absolut deloc, iar cu stangu am vazut vreo 15 minute si mi s-a stins lumina si la el, in gura imi venea ceva cleios, gustul era de sange si eram gata-gata sa ma inec cu propriul sange. Cu mine in izolator mai era un baiat imbracat in haine maro, il bagasera sa ma supravegheze, se temeau sa nu mor cumva, desi nu cred ca era o problema prea mare pentru Muresan daca eu crapam, el avea pile prea puternice ca sa-i scuture tronu moartea lui neica-nimeni Petre Dogaru.

 

A tras ponoasele

De foarte multe ori, cand stateam de vorba cu Muresan la cate un coniac, se intampla ca el sa discute la telefon cu unu care avea acelasi prenume ca mine. Si Petre in sus, si Petre in jos, pana cand l-am intrebat, mai nea Vasile, da cine este acest Petre, ""cum cine, este prietenul meu Petre Roman"". Eu il cunosteam pe Petre Roman, comandantul Penitenciarului Bistrita, si i-am spus lui nea Vasile ca si eu il cunosc pe sefu’ de la Bistrita, dar el a zambit, nu, Petrica, eu vorbeam de Petre Roman care a fost prim-ministru. Si cine poate sa spuna ca nea Vasile al meu nu avea cunostinte foarte sus-puse? Dar eu ma aflam la izolator, batut bine de tot si orb de ambii ochi, si reflectam amar ce fel de om era prietenu meu, nea Vasile... Eu imi pusesem pielea in saramura pentru cei noua securisti, printre care si dumnealui, iar Muresan ii pusese pe militieni sa-mi rupa oasele degeaba, si ma ingrozeam la gandul ca o sa raman fara vedere, de acest lucru imi era foarte frica si ma rugam la Dumnezeu sa-mi revina lumina in ochi, lucru care s-a intamplat la un moment dat. Dar eu scuipam in continuare cheaguri de sange, eram convins ca am ceva rupt in mine, dar nu stiam ce, am stat legat de pat 29 de zile si apoi m-au dezlegat, si m-au mai lasat in continuare la izolare pana s-au implinit 50 de zile, dupa care am fost scos la lumina, intr-o camera de 15 paturi. Dupa alte cateva zile am fost scos la Doctorita, ea a vazut ce fel de cheaguri de sange scuip, m-a trimis la spital la Cluj si acolo mi-au descoperit la raze doua coaste rupte, dar cum coastele nu se pun in ghips, am stat asa, iar in timp s-au vindecat. Atata ura prinsesem pe acest Muresan, incat imi venea sa strig in gura mare uitati, ba fratilor, ce mi-a facut securistu asta imputit, pe care l-am salvat sa nu-l taie detinutii, iar acum, drept multumire, i-a pus pe fraierii astia sa-mi rupa oasele in mine. Dar eu eram tot pe mosia lui Muresan si trebuia sa tac, puteam sa patesc inca mai rau decat patisem si nu imi convenea. Sunt insa momente in viata cand tacerea este mai dulce decat mierea de albine, si n-ai incotro, trebuie sa taci, eu taceam si in gandul meu blestemam si ma rugam la Dumnezeu ca Muresan sa aiba parte numai de rau, si pana la urma de rau a avut parte. Eram in luna februarie 1997, am iesit la raport la Muresan si i-am spus ca cel mai bun lucru ar fi sa ma puna pe cursa, iar Muresan m-a intrebat ""unde vrei sa pleci, Petrica?"", iar eu i-am raspuns ca la Poarta Alba, si acolo unde am vrut m-a trimis.

 

NOTA Cat adevar o fi in cartea asta pe care o publicam acum in serial o stiu doar cei care au trecut prin experiente similare. Pe aceia, dar si pe altii, Petre Dogaru ii asteapta sa-i scrie pe adresa supravietuitorul@jurnalul.ro, precum si prin posta, pe adresa redactiei, si sa-l contacteze la tel. 0723.761.281.