Ziua de pescuit incepe inainte de rasaritul soarelui. Munca grea, care nu tine cont de vreme si de anotimp.
Barca din lemn a familiei Ilie, din Sulina, se clatina nehotarata, sub noua povara. "Nu va temeti, ca barca asta a rezistat pe valuri de zece metri", ne incurajeaza Claudia Ilie. Se intampla in urma cu vreo trei-patru ani, intr-o primavara. "Iesisem la scrumbie. Si s-a pornit furtuna, de am crezut ca nu mai scapam", continua femeia.
Casa familiei Ilie e vecina cu un canal al Dunarii si are ponton la poarta. Cand luna e inca pe cer, cei doi soti pornesc pe mare sa scoata pestele din plasele pe care le-au intins cu o seara inainte.
|
HRANA. Claudia trage in fiecare dimineata navodul de care depinde painea lor de fiecare zi |
La capatul valurilor pe care le face barca in dreptul unei limbi de nisip care se ridica din mare, odihnesc cateva rate salbatice, nedumerite. "Petca, ai venit la masa", ii arunca pescarul nostru unui pelican care se infoaie la cativa metri. "Asa ii zice in rusa «Petca». ", ne explica el.
Plasele sunt marcate cu plute incropite din pet-uri de suc si bere. Motorul barcii s-a oprit. Tudor Ilie a trecut la rame. Claudia si-a tras o pereche de pantaloni mai grosi, si-a suflecat manecile si a inceput sa traga plasele din apa. Maini inghetate. 5 litri de motorina consumati. Rezultatul: o jumaâ de sac de peste. Cel mai mare, un somn de vreo 30 de centimetri, 2,3 salai, in rest, caras. Pestele e vandut la o cherhana, cu care familia Ilie are contract. Castigul - de paine, pe o zi. Si motorina pentru barca, pe urmatoarea zi de pescuit.