x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Croaziera Jurnalul Fetesti - Balciul pe baza de baterii mici

Fetesti - Balciul pe baza de baterii mici

de Catalin Pruteanu    |    Vladimir Ioan    |    18 Oct 2006   •   00:00
Fetesti - Balciul pe baza de baterii mici

Dunarenii si-au pastrat oarecum traditiile si dragostea de natura, dar incercand sa le adapteze la nou, sa fie in pas cu vremea. Asa ca pe orice taraba de balci, fie el si anual, aproape totul functioneaza pe baza de baterii.

E ora 9:00 si ceva, luam Fetesti - oras la pas, cautand balciul. Avem timp destul pana la patru p.m. cand incepe senzationalul meci dintre AS Pietroiul si Galatui, echipe care exista. Scorul a fost 1-1, pentru Galatui a inscris Varza. O cronica mai amanuntita o sa vi-o faca probabil colegul Sorin. Deci balci. Cautam. Desi devreme lumea se incoloneaza frumos, in hainele de duminica, dar care merg si sambata, mai ales ca se praznuieste Sfanta Vineri. Grupuri, grupuri trec agale, nimeni nu se duce singur, e o bucurie care trebuie impartasita cu cei apropiati. Dintr-un fast-food cu patiserie care nu face pateuri niciodata iese o doamna grasa cu sort patat care urla dupa un tinerel apartinator unui mol curgator pe trotuar: "Unde-i? Maricica?" "I-acasa inca, se fardeaza, da’ vine si ea." Oamenii trateaza cu respect evenimentul. La capatul Strazii Promenadei, in prelungirea centurii orasului, cum treci de ceaunari, cutitari, vanzatori de hamuri si ham-ham-uri, monumente funerare mici si medii, pe dreapta se deschide pajistea pe care are loc evenimentul. Tarabe pe care atarna orice, dar aproape orice merge numai si numai la curent. Cateii patrati la 10 lei latra de mama focului si dau din picioare bezmetic, parasind din cand in cand cutia in care au fost ambalati. Jur ca sunt cubici, poate de la transport, din China pana acilea e cale lunga. De fapt jumatate din produsele expuse sunt chinezesti. Mai exista si copii romanesti ale fake-urilor asiatice, de buna calitate. Treburi colorate, atarnand din tavane, parca te pandesc sa-ti intre in ochi, urechi, nas, in functie de unghiul de abordare ales ca sa te strecori printre cumparatori si gura casca pana in dreptul respectivului corn al abundentei cromatice. Pare zona in care se face schimb comercial cu nativii americani. Jumatate de rezervatie este rezervata jocurilor: ruleta americana de Fetesti, tir sportiv cu o pusca ce trage dupa colt, lanturi, "caracatita" si alte chestii obisnuite in astfel de momente.
MANCA-TI-AS. Rromii n-au bani da creoane ca i-a dat pe baterii

TRILURI. A trecut vreo ora de cand umblam pe alei, s-a aglomerat, inaintarea devine anevoioasa. Ne asezam la una dintre nenumaratele "terase" cu mici, carnati si bere. Obosit, nebarbierit si cu hainele destul de pline de praf, sunt batator la ochi pentru vanzator. E clar ca sunt turist sau ceva de genul asta, asa ca ma trateaza cu mai mult interes. "Nu va fie frica, mancati. Am mancat si eu". Nu mi-e frica, dar iau o bere pentru orice eventualitate, ca dezinfectant. Mititeii erau normali de mici, dar bere mai proasta n-am baut in viata mea. De fapt nici n-am baut-o pe toata. Cat imi pare de rau ca n-am voie sa-i dau numele! (Pssst... incepe cu RO...). Nervos pe berea aia nici nu am observat ca m-am asezat langa o taraba cu pasarele in colivii. Chiuiau de mama focului, caci numai triluri nu erau zbieretele alea. Urlau cu toata puterea lor de un watt si ceva, dar erau in jur de 50 de bucati. Zilele petrecute relativ solitar pe Dunare m-au indemnat spre autocunoastere, introspectie si mi-au insuflat iar dorinta de a-mi cunoaste limitele. Am rezistat stoic langa ciorile alea nenorocite cam o ora. Am avut o senzatie puternica de armonizare cu lumea inconjuratoare, o impacare totala cu balciul, cu Fetestiul, cu cele 100 de feluri de mancare de peste si cu pasaretul. Mi se parea ca in jurul meu se face liniste. Cand m-am dezmeticit, mi-am dat seama ca se terminase curentul in croncanitoare. Trazni-le-ar.

×
Subiecte în articol: croaziera jurnalul