Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Celebrul disident Liviu Turcu, condamnat la moarte de regimul Ceausescu, dezvaluie planul de alarmare a Serviciului roman de Informatii Externe in decembrie â89. Planul de lupta fusese conceput pe baza experientei oferite de invadarea Cehoslovaciei, in 1968. Turcu arata stratagemele folosite de conducerea spionajului romanesc pentru a evita reprimarea Revolutiei. Un amanunt exceptional: inca din timpul evenimentelor de la Timisoara s-au luat masuri pentru protejarea agenturii de spionaj in cazul schimbarii regimului.
Liviu Turcu, celebrul disident condamnat la moarte de regimul Ceausescu, a publicat recent in Jurnalul National o serie de articole care s-au bucurat de un interes exceptional din partea cititorilor. El a prezentat in amanunt mecanismul de intoxicare a opiniei publice mondiale prin invadarea publicatiilor din strainatate cu articole elogioase scrise la Bucuresti si promovate de agentii de influenta ai retelelor externe de spionaj. In numarul de azi, acelasi autor face dezvaluiri incendiare despre modul de actiune al spionajului romanesc in zilele Revolutiei.
In contextul publicarii in Jurnalul National ca si discutarii in cadrul emisiunii âTuca Show" a unor aspecte inedite legate de evenimentele din decembrie 1989 consider ca este utila aducerea in atentia opiniei publice a unor precizari suplimentare legate de modul de actiune preconizat si exersat ani intregi de serviciul de informatii extern, CIE pentru astfel de situatii ipotetice.
Masuri pentru situatii de criza
Mai intai se impune precizarea ca intregul pachet de masuri inclus in âmodus operandi" (âmodul de operare") pentru CIE in anul 1989 s-a fundamentat in proportie covarsitoare pe experienta si deciziile politice luate in timpul evenimentelor din august 1968 cand trupele Tratatului de la Varsovia au invadat Cehoslovacia. In acele zile aparatul serviciului de informatii externe cunoscut la acea data sub denumirea de Departamentul Informatiilor Externe (DIE) s-a aflat ca restul fortelor armate in stare de alarmare de lupta, adica gradul zero. Intre altele aceasta insemna nu numai consemnarea cadrelor aflate in tara in unitatile operative timp de 24 de ore (cu mici rotatii absolut necesare), dar si echiparea si integrarea acestora sub aspect operativ-militar intr-un plan specific operatiunilor de stat major.
La acea vreme insa in pofida planurilor existente, DIE fiind confruntata, ca de altfel intreaga tara, cu pericolul invaziei de catre âaliatii est-europeni" (ipoteza devenita 90% certitudine in luna noiembrie 1968) a trebuit sa-si ia unele masuri ad-hoc de protectie. Intre acestea s-au numarat distrugerea (arderea in crematorii) a unei parti importante a documentelor informativ-operative de lucru pentru a nu cadea in mana âinvadatorilor", (operatiune cunoscuta sub denumirea âactiunea Cenusa") si regandirea modului de stocare a arhivei si documentelor de lucru de uz curent.
Citește pe Antena3.ro
â68 ar putea explica â89
Dupa trecerea momentului critic din august 1968 intregul mod de abordare a problemei pentru astfel de situatii de importanta exceptionala avea sa faca obiectul unor schimbari semnificative atat sub aspect operativ cat si logistic. Pachetul finalizat a suferit ulterior doar mici retusuri si ca atare a ramas in vigoare âin corpore" pana in luna decembrie 1989. Datorita acestui fapt aducerea in discutie, in zilele de azi, a acestui subiect poate contribui mult la evaluarea corecta a evenimentelor din decembrie 1989 in cadrul acoladei âce ar fi trebuit CIE sa faca atunci DACA ar fi aplicat cu strictete prevederile planului de alarmare stabilit". Fara a avea pretentia exhaustivitatii iata cateva dintre masurile preconizate care in perspectiva istorica pot fi verificate cu relativa usurinta si clarificand multe aspecte considerate inca ânebuloase":
Bijuteria de familie a ofiterului de informatii
Fiecare ofiter de informatii externe era obligat sa aiba pregatit la domiciliul sau in permanenta o sacosa de voiaj in care erau incluse conform listei ordonate un numar de documente de identitate, de obiecte de imbracaminte si necesitati imediate astfel incat in momentul primirii parolei de alarmare sa fie in postura de a pleca direct fara nici o intarziere la locul convocarii. In situatia in care locul prezentarii era cel al unitatilor operative conspirate intregul efectiv se constituia in grupe relativ mici cu obligatii cat se poate de precise: asigurarea comunicatiilor cu centrul de comanda; asigurarea protectiei militare a sediului si zonei adiacente; executarea operatiunii de transport a casetelor metalice in care se aflau documentele informative operative (âbijuteriile de familie" cum se spune in limbajul muncii de informatii) catre zone prestabilite de depozitare; asigurarea legaturii operative cu agentura interna si externa pentru colectarea informatiilor si ordonarea sarcinilor de executie; preluarea de pachete identitare noi, iar pentru cei desemnati de pasapoarte romanesti sau straine si parasirea imediata a Romaniei pentru intrarea in dispozitive prestabilite in strainatate cu executarea de misiuni precise vizand sprijinirea fortelor de rezistenta ramase in tara. Si multe inca alte masuri specifice pe care spatiul tipografic le limiteaza in mod obiectiv.
Experienta Teheran
In paranteza fie spus experienta lui august 1968 precum si cele intamplate la Ambasada SUA din Teheran, cand fiind luata prin surprindere de insurgenti acestiau aveau sa captureze un set masiv de documente informative inainte de a fi putut fi arse a determinat DIE/CIE sa acorde o atentie speciala arhivelor si documentelor de lucru curente. Ofiterii de informatii externe, ca si cadrele de comanda au fost dotati cu mape speciale ce erau depuse apoi in casete metalice extrem de rezistente la toate intemperiile posibile pentru documentele cu care lucrau curent. In plus, fiecare mapa si caseta era asigurata cu sigiliile personale ale detinatorului, acestea fiind folosite fara exceptie ori de cate ori mapa sau caseta era accesata.
Casetele erau prevazute cu doua manere pentru a facilita manipularea si transportul rapid in cazurile de urgenta mentionate mai sus. In paralel, la mijlocul anilor â70 cu destula reticenta conducerea DIE a aprobat crearea unei arhive informative pe suport magnetic (folosind un centru informatic central) care dubla arhiva fizica si cea pe microfilme. Noua configuratie rezolva nu numai problema accesului rapid la fondul informativ operativ, dar si al evacuarii acestuia in conditii de alarmare micsorandu-se astfel riscul caderii in mainile âinamicului".
Dupa ramanerea generalului Ion Mihai Pacepa in Occident, el fiind intre altele coordonatorul proiectului informatic - prin atributiile de responsabilitate la comanda DIE - intreaga operatiune a fost suspendata pentru ani buni intrucat sub aspect contrainformativ demonstra cat de vulnerabila ar fi intreaga institutie in cazul in care s-ar crea ilegal copii ale benzilor magnetice si cineva le-ar lua cu el in Occident.
O viziune traumatizanta ce amintea in anumite limite de Anglia secolului XXI cand masinile de tesut mecanice aveau sa fie distruse de lucratorii manuali in numele pauperitatii personale. Oricum, proiectul informatizarii avea sa fie reluat mai tarziu o data cu schimbarea unei noi generatii la comanda serviciului, iar in anul de gratie 1989, ca si in cadrul Centrului Informatic si de Documentare (CID) al securitatii interne procesul de ?? era cvasifinalizat.
Poate cu aceasta precizare opinia publica va realiza caracterul ilar si manipulatoriu al mult dezbatutei probleme a distrugerii sau instrainarii fizice a numeroase dosare personale ale retelei informative. In realitate dosarele exista s-au pastrat in forma intacta cel putin ca parte a unuia din seturile protejate de DSS pentru conditii de tipul critic, precum cel al evenimentelor din decembrie 1989.
Pregatirea pentru schimbarea regimului
Revenind la incercarea de a oferi instrumentele suplimentare cercetatorului in vederea clarificarii aspectelor inca nebuloase din decembrie 1989 mai trebuie precizat ca planuri de masuri similare serviciului de informatii externe (am in vedere pachetul vizand alarma de lupta) au avut, potrivit specificului activitatii, fiecare dintre marile Directii ale securitatii interne. In aceste conditii, fie si o simpla comparatie a amplasarii fizice a majoritatii ofiterilor in zilele âfierbinti" ale evenimentelor in raport cu locatia preconizata de planurile de alarmare va lamuri multe, multe situatii. In ceea ce-i priveste pe ofiterii de informatii externe ai CIE din informatiile verificate pe care le detin situatia se prezinta in felul urmator:
Cei ramasi in unitati si gasiti de patrulele mentionate au fost pusi sub stare de arest pe loc, scosi din cladire si pusi la zid cu mainile ridicate fiind amenintati cu executarea prin impuscare in conditiile in care nu coopereaza.
Intr-un caz particular cand unul dintre ofiteri a fost gasit ascuns intr-o sectiune a cladirii a fost pur si simplu lichidat pe loc. Nu lipsit de o anume semnificatie pentru cei in cauza este faptul ca in cazul patrunderii in sediile acoperite patrulele militare au avut intamplator sau nu in componenta lor si un ofiter al M.Ap.N.
Un salt de cealalta parte a baricadei
Odata oficial declarata la Televiziunea romana adeziunea aparatului DSS la ârevolutie" prin mesajul sefului Securitatii, respectiv generalul colonel Iulian Vlad un numar de ofiteri ai Serviciului de Informatii Externe (dar asa cum avea sa se constate mai tarziu si ai Securitatii interne) s-au plasat instantaneu in valtoarea evenimentelor din 23-25 decembrie in noile nuclee FSN organizate teritorial sau institutional. Cu titlu ilustrativ poate fi mentionat cazul lui Silvian Ionescu, seful serviciului tari francofone (deci si mult discutata Belgie in cazul Traian Basescu) din cadrul departamentului Europa al CIE si care fiind cu unitatea operativa acoperita in imediata apropiere a sediului PCR si primariei de sector a devenit instantaneu unul dintre cei mai ardenti ârevolutionari". Apoi a intrat in nucleul central al aparatului FSN urcand pana la nivelul conducerii noului partid politic nascut din FSN. Intre âmisiune istorica" si âoportunism" cert este ca acela caruia Siviu Brucan ii spunea in acele zile cu simpatie ânazdravanul Silvian" poate fi regasit azi dupa un intreg periplu in conducerea Partidului Democrat in calitate de secretar executiv al acestei formatiuni politice.
O intrebare nevinovata pentru CNSAS
Este greu de inteles ce au asteptat membrii conducerii CNSAS de la el cand a fost audiat in vederea clarificarii relatiilor lui Traian Basescu cu fosta Securitate. In primul rand, pentru ca nu era necesar sa fii expert in problema DSS ca sa intelegi ca fie si in limitele normalului un cadru de conducere al partidului nu-si va denunta propriul sef daramite o persoana cu experienta de ofiter de informatii externe, precum Silvian Ionescu. Partea cea mai amuzanta si trista in acelasi timp avea sa fie insa cea referitoare la caracterizarile pozitive facute mass-media despre S. Ionescu de catre membri marcanti ai CNSAS in finalul intalnirii dandu-i astfel un certificat de credibilitate gratuit, uimitor raportat la profilul institutiei.
Coincidenta cu "momentul Praga â68
In sfarsit, in contextul general al intelegerii corecte a evenimentelor din 1989 este interesant si folositor recursul la unele aspecte legate de âmodus operandi" informativ operativ utilizat in cadrul evenimentelor din 1968:
Secrete din arhive
Fragmentele fac parte din Raportul final prezentat de seful Departamentului de Informatii Externe (DIE), general colonel Nicolae Doicaru la data de 30 septembrie 1968. Sunt informatii de ordin faptic ce tin de metodologia muncii de informatii externe pe plan international indiferent de culoarea politica a unui regim sau altul. Sa mai adaugam, alaturi de multe alte informatii deja date publicitatii, ca cercetatorul onest nu poate ignora in cadrul analizei statistica numarului turistilor straini sositi in Romania incepand cu vara anului 1989 si care s-a dublat pur si simplu comparativ cu perioada anului anterior, respectiv 1988 (de la circa 30.000 la peste 67.000). Asadar, implicarea fortelor informativ-operative straine in evenimentele din 1989 este o certitudine. Dimensiunile si detaliile implicarii vor ramane insa pentru destul de mult timp obiect de cercetare istorica pana cand se vor putea consulta documente care astazi sunt inca in arhive neaccesibile.
