x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Se planuia interventia militara straina"

0
27 Feb 2004 - 00:00


Anul 1989 l-a prins la post, la Budapesta, pe colonelul Ioan Todericiu. Era atasat militar, pozitie din care a perceput - cu ochi bine format, critic si fara patima - evenimentele din capitala tarii vecine, in zilele fierbinti ale lui decembrie.

Din rapoartele redactate de atasatul militar - aflate acum in arhivele Directiei de Informatii a Armatei - reiese evident ca Ungaria a fost tara care s-a pregatit cel mai intens pentru a provoca declansarea unei revolte populare in Romania. Inca din primavara lui ‘89 - avea sa-i relateze Ioan Todericiu ziaristului Radu Tudor acum zece ani - la Budapesta se faceau pregatiri intense pentru surparea regimului Ceausescu. Prezentam fragmente de referinta din acest interviu.
VALENTIN ZASCHIEVICI

Inca de la inceputul anilor ‘80, relatiile dintre Romania si Ungaria se tensionasera. In tara vecina se incerca prin toate modalitatile sa se atraga atentia pe plan international, inclusiv in organismele ONU, asupra pretinsului drept de apartenenta a Transilvaniei la Ungaria, lipsirea minoritatii maghiare din Romania de drepturile la cultura, limba etc.

Despre episodul George Bush

La 11 iulie 1989, presedintele american George Bush a vizitat Budapesta. Cu putin timp inainte de sosirea oaspetelui, in zona de primire si-a facut aparitia un grup de cateva sute de oameni cu steaguri unguresti si lozinci mari cu text revendicativ: "Vrem Ardealul", "Ardealul este al Ungariei". Organele de ordine nu au intervenit in nici un fel. Dimpotriva, au permis grupului respectiv sa ocupe un loc cat mai vizibil pentru delegatia SUA. Impreuna cu ambasadorul Traian Pop am anuntat reprezentantii MAE ungar si pe membrii Ambasadei SUA ca, in cazul transformarii ceremoniei intr-o manifestatie antiromaneasca, nu este acceptabila prezenta diplomatilor romani. Despre situatia creata si despre pozitia noastra a fost avertizat si presedintele SUA la coborarea sa din avion, astfel incat acesta nu a mai citit discursul planificat.

Despre refugiati

Dupa estimarea unor publicatii unguresti si chiar straine se considera ca la sfarsitul anului 1989, in Ungaria existau peste 20.000 de refugiati, unele ziare apreciind numarul acestora chiar la 40.000 de persoane. Numarul cel mai mare de refugiati intrau in Ungaria ilegal, fara pasaport. Numai in 1989 au fost prinse aproximativ 15.000 de persoane, majoritatea de nationalitate maghiara, care incercau sa forteze frontiera. Gaseau un anume sprijin la bisericile reformate sau catolice (bani, mancare, chiar un loc de munca temporar), apoi erau indrumate spre taberele de refugiati de la Bicske, Haiduszabaszlo, Balaton sau Debrecen, tabere coordonate de ministrul de Interne. Refugiatii din Romania erau prezenti in numar mare, in grupuri bine organizate, la toate manifestarile cu caracter antiromanesc.

Despre tentative de compromitere

In luna martie 1989, doua persoane in tinuta militara s-au prezentat la Ambasada Romaniei, solicitand atasatului militar materiale de propaganda culturala despre Romania.

In luna mai 1989 am primit o "scrisoare secreta" prin care eram invitat la o anumita adresa din Budapesta, in vederea primirii unor mesaje importante pentru conducerea statului roman.

In luna septembrie 1989, o persoana necunoscuta s-a prezentat la poarta ambasadei, sustinand ca are materiale deosebite si cere ca atasatul militar sa le preia. La poarta se aflau in acel moment multi politisti.

In octombrie 1989, noaptea, doua persoane s-au prezentat la poarta ambasadei, cerand sa fie puse imediat in contact cu atasatul militar roman, caruia trebuie sa-i inainteze documente extrem de importante. Desigur, in prezenta politistilor unguri. Daca as fi dat curs oricarei tentative de contactare, as fi putut fi acuzat de inca lcarea statutului de diplomat militar, riscand a fi declarat "persona non grata".

Despre prologul Revolutiei

Inceputul lunii decembrie 1989 a fost extrem de sumbru. Manifestatiile si protestele se tineau lant pe strazile din zona ambasadei. Cladirea era frecvent lovita cu oua, capatand un aspect dezolant. In curte erau aruncate scrisori si bilete de amenintare, la telefoane se auzeau amenintari si injurii. Subiectul Tokes Laszlo era la baza contradictiilor dintre guvernul roman si cel maghiar, contradictii care, detaliate in presa, incitau la vrajba.

Despre zilele Revolutiei

In presa maghiara erau publicate cifre mari in legatura cu revolutionarii impuscati, se estimau de la 15.000 la 25.000 de morti. Televiziunea ungara prezenta zeci de cadavre schingiuite de cei care se aflau in slujba lui Ceausescu.

Preotul Tokes era prezentat ca un erou. Membrii grupurilor si diferitelor asociatii cu caracter antiromanesc manifestau si cereau cu insistenta o interventie armata impotriva Romaniei, in scopul salvarii maghiarimii din Transilvania, aflata in pericol.

In armata ungara au fost luate masuri speciale in legatura cu starea operativa. Trupele de graniceri au trecut la intarirea frontierei cu Romania, dislocand forte suplimentare. Existau date ca si in cadrul trupelor sovietice dislocate in Ungaria ar fi fost luate masuri de ridicare a capacitatii operative. Imediat dupa declansarea Revolutiei la Timisoara, oficialitatile maghiare au contactat guvernele Austriei, Germaniei, Frantei, Rusiei, precum si pe secretarul general al ONU, invocand riscul ca Romania ar putea deveni un pericol la adresa securitatii internationale. Se pare ca a fost ceruta si o intrunire a comitetului politic al Tratatului de la Varsovia. In noaptea de 23/24 decembrie 1989, atasatul militar sovietic la Budapesta a incercat sa obtina de la subsemnatul declaratii din care sa rezulte ca in Romania ar fi o situatie de complexitate, careia fortele armate ale Romaniei nu ii poate face fata, lasand sa se inteleaga ca un ajutor extern ar fi bine venit pentru tara.

La 23.12.1989, in jurul orei 16:00, atasatul militar al SUA la Budapesta m-a intrebat, pentru a raporta la Washington: "Ce este necesar pentru Romania in prezent, in conditiile Revolutiei aflate in curs?". Am raspuns ca pentru Romania este bine venita o declaratie a presedintelui SUA de sprijin politic pentru Revolutia din Romania si sa faca uz de influenta sa ca si alte personalitati din tarile membre NATO sa se ralieze declaratiei de sprijin. Aceasta declaratie a fost facuta de presedintele Bush la sase ore de la discutia avuta.



"Mai curand KGB decat CIA"

Disidentul Dinu Zamfirescu nu crede in influenta spionilor straini asupra Revolutiei romane, ci mai degraba in tradarea Securitatii, care l-a lasat pe Ceausescu fara aparare. Totusi, el recunoaste prezenta masiva a rusilor, in ‘89.
MARINA CONSTANTINOIU

  • Jurnalul National: Ati citit in presa despre filmul care urmeaza sa fie difuzat azi la Antena 1?
    Dinu Zamfirescu:
    Eu sunt foarte sceptic in privinta amestecului CIA in Revolutie. Sunt mult mai deschis in privinta KGB-ului. Inca din maiiunie am fost contactat de catre rusi pentru un contact care, de fapt, n-a avut loc. Era o reuniune la Paris a CSCE, care avea o sesiune acolo, la care am fost prezent in calitate de aparator al drepturilor omului. Intr-o seara am fost invitati de catre delegatia austriaca la un cocktail. Acolo am fost contactat de seful delegatiei maghiare, care ne-a facut urmatoarea propunere: ca maine dimineata sa veniti tot aici si sa va facem prezentarile cu delegatia rusa. M-am dus a doua zi si le-am spus ca nu vrem sa avem de-a face cu ei. Rusii au cautat sa stabileasca niste contacte cu oameni din Romania, pe care ii stiau ostili regimului comunist.

  • Dvs. credeti ca a fost revolutie romaneasca sau facatura altora?

    A fost o revolutie pentru ca a cazut un regim si s-a instaurat un altul cu principii democratice. Nu mai era un regim totalitar. Sub aspectul evenimentelor de atunci, desigur ca era mai greu sa se realizeze fara iesirea in masa in strada a romanilor. S-ar fi realizat, dar poate mai tarziu si mai greu.

    Parerea mea este ca Securitatea l-a tradat pe Ceausescu. Daca s-ar fi angrenat si Securitatea, care era mult mai organizata decat armata, iesea un adevarat macel. Ori, au fost multe influente care au venit din Germania rasariteana, Iugoslavia si Ungaria. Nu mai vorbim de Rusia care si-a trimis in Romania o serie intreaga de oameni. Multe lucruri au fost improvizate, dar fara populatie nu s-ar fi realizat.

  • Va mai amintiti de referirile facute de Europa Libera la Iliescu, inainte de ‘89?

    Iliescu a aparut pentru prima data mentionat intr-un articol dintr-o revista franceza, din ‘81, ca o posibila alternativa la Ceausescu. Ulterior, s-a mai vorbit de Iliescu tot in diverse reviste si tot ca o posibila alternativa a lui Ceausescu.
Citeşte mai multe despre:   romania,   Ungaria,   militar

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de