“Vă arată tata Milea ce înseamnă un tanc”

Generalul Vasile Milea s-a aflat în noaptea de 21/22 decembrie 1989 în zona baricadei de la Inter. Mărturiile dramatice, pe care vi le prezentăm în premieră, atestă zelul cu care el s-a pus atunci în fruntea dispozitivului militar de represiune pe care, la un moment dat, l-a şi coordonat personal.

De douăzeci de ani, generalul Vasile Milea este considerat un erou martir al Revoluţiei din Decembrie 1989. Un erou tragic care, pus în faţa obligaţiei de a comanda Armata împotriva poporului său, a preferat să-şi jertfească propria lui viaţă. Mărturiile pe care le prezentăm în continuare, făcute în dosarul Parchetului militar privind moartea ministrului Apărării din 1989, care a fost redeschis în urma articolelor Jurnalului Naţional, arată însă că ministrul Milea, cel puţin în noaptea de 21/22 decembrie 1989, nu a făcut absolut nimic pentru a împiedica reprimarea manifestanţilor din Bucureşti, care ridicaseră baricada de la Hotelul Intercontinental.

Mai mult decât atât, la un moment dat, generalul s-a implicat personal în actul de comandă al forţelor militare care au intervenit cu duritate în acel loc. Iar pentru aceasta, el ar fi fost chiar felicitat de Elena Ceauşescu.

"ZECE INDICATIVE"
În momentul declaraţiei date în faţa procurorilor militari, Dan Plăviţu era colonel al Armatei României şi a rememorat întâmplările din 1989 pe care le-a trăit ca ofiţer în cadrul Comandamentului Trupelor de Transmisiuni. La 21 decembrie, căpitanul pe atunci Dan Plăviţu, împreună cu colegii săi Tufan, Răducu şi Stan au fost trimişi la sediul CC al PCR, cu ordinul de a se pune la dispoziţia ministrului Apărării Naţionale. După ce ei au ajuns acolo şi după ce şi-au instalat aparatura de telecomunicaţii, un ofiţer din cadrul grupei operative le-a adus la cunoştinţă că vor lucra sub indicativul "Rondoul".

Conform planurilor de operaţii valabile pentru timp de război, acest indicativ îl reprezenta pe ministrul Apărării Naţionale. De asemenea, cu aceeaşi ocazie, li s-a adus la cunoştinţă că ei erau cei care urmau să ţină legătura cu efectivele militare dislocate în diferite puncte ale Capitalei. În legătură cu acest aspect şi cu repartizarea indicativelor de luptă, Plăviţu spune că, având ordin doar să asigure liniile de comunicaţii cu aceste efective, transmisioniştii nu cunoşteau "care era tăria acestor forţe şi nici căror unităţi le aparţineau".

În urma acestui fapt, recunoaşterea şi transmiterea mesajelor s-au făcut conform indicativelor codificate care le fuseseră aduse la cunoştinţă. "Din câte îmi amintesc, au fost circa zece astfel de indicative".

"RONDOUL"
Chiar şi acum, la atâţia ani de la acele evenimente, Plăviţu îşi aminteşte cu precizie: "Reţin că în seara de 21 decembrie 1989, târziu, dar în mod sigur înainte de a se fi auzit primele focuri de armă din oraş, în biroul nostru, al transmisioniştilor, a venit generalul Vasile Milea. El ne-a ordonat verbal să transmitem către indicativele de apel ce ne fuseseră indicate şi cu care stabilisem deja legăturile, să nu se deschidă focul decât la ordinul «Rondoului». Nu a făcut alte precizări şi nu a cerut să i se raporteze despre executarea acestui ordin.

Am procedat conform dispoziţiilor ministrului, dar am constatat că unele indicative de apel, respectiv efectivele şi forţele cu care intram în legătură radio, nu ştiau cine este «Rondoul». Ulterior, această situaţie a fost remediată".

PRIMELE FOCURI DE ARMĂ
Plăviţu relatează şi despre momentul în care a început să se tragă în centrul Capitalei. "După transmiterea acestui ordin îmi aduc aminte că eram la etajul şase al sediului CC al PCR când au început să se audă focuri de armă dinspre Piaţa Universităţii. De acolo am auzit o adevărată canonadă şi am văzut traiectoriile gloanţelor trasoare, care erau în sus şi oblic. În mod cert am văzut că unele gloanţe loveau zidurile clădirilor.

Am fost surprins de ceea ce se întâmplă, pentru că nu primisem vreo dispoziţie privitoare la un ordin de deschidere a focului pe care să-l fi transmis mai departe, aşa cum ne ceruse ministrul Apărării Naţionale. Am dedus că acest ordin fusese dat de generalul Vasile Milea, dar folosindu-se un alt canal de comunicaţii decât grupa noastră."

TATA MILEA ŞI TANCUL
Cel de-al doilea moment în care Plăviţu s-a aflat lângă ministrul Vasile Milea s-a petrecut în aceeaşi seară, dar în împrejurări cu mult mai dramatice. În continuarea declaraţiei sale, transmisionistul relatează acest episod, completându-l cu un amănunt de-a dreptul cutremurător.

Amănunt care demonstrează că, departe de a fi acţionat doar mânat de frica lui Ceauşescu, ministrul Milea a făcut-o şi pe cont propriu. Iar imaginea acestui Milea, care în acea noapte tragică avea să acţioneze într-un mod plin de zel, îl face aproape incredibil pe celălalt Milea, omul sensibil, care şi-ar fi înecat în hohote de plâns remuşcările pentru acţiunile îndreptate contra manifestanţilor din centrul Capitalei în cursul acelei nopţi. "Pot localiza cea de-a doua mea întâlnire cu generalul în jurul orelor 23:00-24:00.

Atunci, ministrul Milea, îmbrăcat în ţinută militară şi purtând o scurtă îmblănită, a intrat în biroul nostru şi mi-a cerut să iau un radio-telefon şi să-l însoţesc, ceea ce am şi făcut. Pe timpul deplasării către ieşire, cu noi a mai mers încă un bărbat, pe care însă nu mi-l amintesc cine era. Acesta ne-a ajuns din urmă aproape de clădirea CC al PCR. Cred că acest ofiţer era unul dintre aghiotanţii ministrului. Pe drum, spre ieşirea din clădire, generalul Milea era încordat, însă hotărât în ceea ce avea de făcut.

Vorbea aproape singur şi, fiind la cel mult un pas sau doi în spatele lui, l-am auzit desluşit în timp ce afirma : «Vă arată tata Milea ce înseamnă un tanc!». La ieşirea din clădire am fost ajunşi de acel ofiţer de care am vorbit mai sus, care mi-a cerut să-i dau radio-telefonul, eu executându-mă. El mi-a spus că îl va însoţi pe ministru, eu urmând să mă întorc. Ceea ce am şi făcut."




MARTOR INDIRECT
În momentele care au urmat acelui episod s-a dovedit că "tata Milea" le-a arătat într-adevăr bucureştenilor ce înseamnă un tanc, ba chiar mai multe. Acelaşi transmisionist Plăviţu relatează că, întors în sediul CC al PCR, s-a întâlnit, după un timp, cu colegul său Marius Tufan, abia revenit şi el de pe "teren". "Tufan mi-a relatat foarte sumar, fiind emoţionat şi chiar speriat, că fusese cu ministrul Apărării în zona Hotelului Intercontinental. Acolo el a văzut oameni căzuţi la pământ, mult sânge pe jos.

Tot acolo, el văzuse şi maşini care ardeau, inclusiv una de pompieri, dar şi faptul că baricada fusese spartă cu tancul. Era deosebit de marcat de cele văzute, el fiind primul dintre cei apropiaţi ca preocupare profesională care ne-a relatat că văzuse morţi şi răniţi, dar alte detalii nu ne-a mai dat."

"DERBEDEII ĂŞTIA"
O altă persoană pe care a văzut-o Plăviţu în acea noapte de pomină a fost Elena Ceauşescu. Iată cum relatează el acea întâlnire "la nivel înalt". "După ce tragerile au încetat, la un moment dat, în biroul nostru a intrat Elena Ceauşescu, urmată de mai multe persoane, pe care nu le cunoşteam. Nu am reţinut ca printre însoţitorii ei să se afle şi vreun militar, pe care eu să-l identific după ţinută. Ea ne-a întrebat dacă i-am prins pe toţi şi ne-a cerut să acţionăm în continuare pentru a-i prinde «pe toţi derbedeii ăştia».

Exact acestea au fost cuvintele Elenei Ceauşescu. Ştiu că a dat mâna cu unul dintre noi, dar nu pot preciza cu cine anume. Era mulţumită de modul în care acţionase Armata şi chiar ne-a felicitat. Apoi a părăsit încăperea." Vom vedea mai departe că transmisioniştii, care nici măcar nu se implicaseră în mod direct şi nu acţionaseră efectiv asupra manifestanţilor, nu au fost singurii felicitaţi de "Numărul doi".

OBOSIT ŞI PREOCUPAT
Ultima ocazie în care transmisionistul Plăviţu a mai vorbit cu Vasile Milea a fost undeva în jurul orei 3:00 dimineaţa, când ofiţerul se afla la etajul şase al sediului CC al PCR, în zona Gărzilor Patriotice. "Atunci l-am văzut pe ministrul Apărării Naţionale, care părea distrus, obosit şi preocupat. Mergea aproape gârbovit. Întâlnindu-mă şi recunoscându-mă că fac parte din grupa de transmisiuni, mi-a ordonat să iau legătura cu generalul Voinea, comandantul Armatei I.

În acest sens, eu urma să transmit ordinul ministrului de a se lua măsuri pentru pregătire de intervenţie a patru dispozitive militare. Ministrul nu a mai dat şi alte detalii. Am coborât la grupa operativă şi aici ni s-a precizat că este vorba despre efective şi forţe din unităţi ale Garnizoanei Bucureşti. Este vorba despre unităţi situate în Pantelimon, Şos. Antiaeriană, Şos. Giurgiului şi cred că acestea urmau să fie pregătite, gata de intervenţie. Eu personal am transmis acest ordin, telefonic, generalului Voinea. Nu cunosc cine a transmis ordinul mai departe, la unităţi." Tulburătoare afirmaţii!

De atunci şi până acum s-a tot spus că ministrul Milea s-ar fi opus categoric unei noi intervenţii brutale a Armatei asupra bucureştenilor. Această relatare a ofiţerului Plăviţu arată că, în realitate, Milea a făcut exact contrariul: a ordonat ca Armata să fie pregătită să intervină şi la 22 decembrie 1989.

LOVIT ÎN CAP CU UN BASTON DE CAUCIUC
Locotenent-colonelul (în rezervă) Ion Stroe este unul dintre numeroşii martori care, timp de atâţia ani din acel decembrie '89, au fost ignoraţi de toţi cei care au cercetat moartea fostului ministru al Apărării Naţionale. În decembrie 1989, Stroe era, alături de colegii săi Vătămănescu şi Sârbu, şi ei ofiţeri de Securitate, cel de-al treilea om desemnat să-i asigure protecţia şi paza generalului Vasile Milea, deoarece, în calitatea sa de ministru, avea rangul de demnitar.

Încă de la începutul mărturiei sale, Stroe relatează că, deşi la 21 decembrie 1989 era tura lui liberă, a fost chemat la sediul Direcţiei a V-a pentru a participa la măsurile de protecţie instituite cu ocazia adunării populare convocate de Nicolae Ceauşescu în acea zi. În jurul orei 13:00, după terminarea mitingului, el a primit ordin de la şefii săi ierarhici să dubleze, împreună cu cpt. Vătămănescu, protecţia generalului Vasile Milea, măsură luată şi în cazul celorlalţi demnitari de partid aflaţi în acel moment la sediul CC al PCR.

El relatează că, spre seară, în jurul orei 19:00, ministrul a plecat în oraş, în direcţia Hotelului Intercontinental. Martorul afirmă că el a fost cel care l-a însoţit pe ministru la această "ieşire", întrucât cpt. Vătămănescu fusese desemnat să-i asigure protecţia doar în interiorul CC-ului. Stroe afirmă că generalul era neînarmat şi echipat în ţinută militară uşoară, de oraş. Ajungând în apropierea Hotelului Intercontinental, cei doi au găsit acolo o baricadă întinsă de-a latul bulevardului.

"De o parte a bulevardului erau dispuse efectivele militare, iar de cealaltă parte, grupurile de manifestanţi". În acel loc, Milea a fost protagonistul unui incident pe care garda sa de corp nu a reuşit să-l preîntâmpine. "Ministrul Milea a intrat printre efectivele de militari, îndreptându-se, printre rândurile acestora, cât mai aproape de baricadă. La un moment dat, el a fost lovit în cap de un baston de cauciuc, aruncat dinspre baricada de demonstranţi, împrejurare în care i-a căzut cascheta. Atunci eu am intervenit, ajutându-l să se redreseze din şocul loviturii. După aceea m-am preocupat să fac rost de două căşti metalice militare."




"ERA FOARTE AGITAT ŞI TENSIONAT"
"Ţin să precizez că, în acele momente în care mă aflam cu ministrul în dispozitivul militar, compus din efective ale MApN, se executa foc cu pistoalele mitralieră, în plan vertical, folosindu-se muniţie reală", îşi aduce aminte ofiţerul. S-ar putea spune că, provenit din cadrul Securităţii, martorul Stroe să dorească şi acum, după atâţia ani de la acele evenimente dramatice, să exagereze în privinţa haosului care domnea în dispozitivul format din militari ai MApN. Noi nu facem însă nimic altceva decât să redăm mărturia sa.

"Nu am sesizat prezenţa acolo a unor ofiţeri sau a altor cadre militare care să comande trupa. Ministrul mi-a şi cerut imperativ, de câteva ori, să-l aduc pe unul dintre ofiţeri, dar, deşi am căutat printre militari ca să identific un astfel de cadru, nu am găsit". Stroe relatează că, în această situaţie, ministrul s-a crezut obligat să preia personal conducerea, asemeni unui simplu comandant de pluton sau companie.

"Ajunsesem ca generalul Milea să comande efectiv trupa împotriva demonstranţilor. Noi mergeam printre rândurile de militari şi ministrul îi îndemna să avanseze spre baricadă. Era foarte agitat şi tensionat. La circa o oră de la venirea noastră, acolo au sosit mai multe cisterne ale pompierilor şi, de asemenea, au fost şi acestea coordonate, la un moment dat, tot de generalul Milea. Atunci l-am văzut pe ministrul Milea bătând cu palma în portiera unei astfel de maşini şi îndemnând şoferul să se apropie cât mai mult de baricadă şi să dirijeze jetul de apă împotriva acesteia şi a manifestanţilor căţăraţi pe ea." (n.r. - pompierii se aflau în subordinea MI, şi nu a MApN).

FUMIGENE ŞI LACRIMOGENE
Ofiţerul mai relatează că în cursul acelor acţiuni s-au folosit şi proiectile cu încărcături cu fumigene şi lacrimogene. După ceva timp, în zonă au sosit câteva transportoare auto blindate. Unul dintre acestea a încercat să atace baricada, dar a rămas înţepenit în ea, iar apoi a şi luat foc. Apoi, văzând că nu dispune de mijloace de luptă suficiente, ministrul Milea a cerut prin radio să se trimită acolo o grupă de şase tancuri, care au şi sosit după circa o oră.

Stroe susţine că, din ordinul expres al lui Milea, unul dintre acele tancuri a acţionat pentru îndepărtarea baricadei pe care se aflau manifestanţi. "Nu am văzut ca vreunul dintre aceştia să fi fost rănit, dar este foarte posibil ca acest lucru să se fi întâmplat", afirmă el. La scurt timp după îndepărtarea baricadei şi după împrăştierea demonstranţilor, Milea împreună cu Stroe au plecat către CC al PCR. Cam în dreptul CC al UTC, ei s-au întâlnit cu generalul Iulian Vlad, şeful Securităţii Statului. Echipat în civil, acesta era însoţit de patru gărzi de corp.

PROPUNEREA LUI IULIAN VLAD
În continuarea mărturiei sale, Stroe afirmă că, în acel moment, şeful Armatei şi şeful Securităţii ar fi avut o discuţie pe care, deşi el nu a auzit-o în întregime, presupune că i-ar fi dedus conţinutul. Este vorba de o discuţie despre care vorbeşte şi generalul Iulian Vlad, care o plasează însă într-un alt loc şi la câteva ore distanţă de momentul precizat de Stroe. Iată ce spune acesta. "Când au discutat cei doi şefi, noi ceilalţi ne-am îndepărtat la câţiva metri, pentru a forma un cerc de protejare a lor.

Nu ştiu ce au vorbit ei, dar, la un moment dat, l-am auzit pe generalul Milea răspunzând: «Sunt prea bătrân pentru aşa ceva. Dacă aş fi fost mai tânăr, poate că aş fi fost de acord». Eu nu am auzit ce i-a spus Iulian Vlad ministrului, dar, date fiind împrejurările în care ne aflam, mi-am închipuit că îi propusese să acţioneze împreună împotriva lui Nicolae Ceauşescu. Am considerat atunci şi continuu să cred şi acum, că ei doi ar fi fost cei mai în măsură să o facă".

FELICITAT DE "LEANA"
Stroe relatează că, după ce a intrat cu ministrul Milea în sediul CC al PCR, l-a însoţit pe acesta până la etajul 1 la un birou destinat unei grupe operative a MApN, iar mai apoi, în direcţia Cabinetului 1, al lui Nicolae Ceauşescu. "Chiar în anticameră, ministrul s-a întâlnit cu Elena Ceauşescu. Aceasta i s-a adresat cu următoarele cuvinte: «Bravo, Milea! Ai făcut o treabă foarte bună». Ministrul i-a răspuns «Să trăiţi!», apoi au intrat în biroul lui Nicolae Ceauşescu. Consider că aprecierile făcute de Elena Ceauşescu la adresa ministrului Milea s-au referit la modul în care acesta coordonase acţiunea de reprimare de la Hotelul Intercontinental".

În cazul în care lucrurile s-au întâmplat chiar aşa, s-ar putea ca Stroe să aibă dreptate. Dar, în acest caz, se ridică o întrebare tulburătoare: dacă Elena a fost într-adevăr mulţumită de eficienţa lui Milea, eficienţă pe care ar fi apreciat-o desigur şi Nicolae Ceauşescu, care a mai fost motivul pentru care, peste doar câteva ceasuri, generalul Vasile Milea a intrat într-un adevărat "colaps" mental, din care nu a mai reuşit să iasă decât prin suprimarea propriei sale vieţi?