Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SUSPANS ● Fabricile "DE FUM"se redeschid retehnologizate
Cei doi agenţi economici poluanţi din municipiul Tulcea – Ferom şi Alum, producători de neferoase – au oprit, deocamdată, producţia. Ca urmare, oraşul din "gura" Deltei Dunării a devenit mai curat, mai aproape de condiţia unui oraş european. Dar, din păcate, tulcenii nu au motive de bucurie, cele două "fabrici de fum" urmînd să-şi reia în curînd activitatea.Niciodată, în ultimii 25-30 de ani, nu am găsit oraşul Tulcea atît de curat, atît de aerisit, fără urmă de fum, de noxe, de praf etc. Această situaţie, altfel normală pentru orice oraş din Uniunea Europeană, se datorează nu faptului că autorităţile locale sau cele naţionale ar fi intervenit în vreun fel, pentru a face ordine, ci faptului că, din anumite motive, în primul rînd de ordin financiar, cei doi mari poluatori ai oraşului, SC Ferom (fabrica de feroaliaje) şi SC Alum (fabrica de alumină), şi-au sistat pentru moment activitatea, intrînd în reorganizare şi retehnologizare.
BANUL CONTEAZĂ, TULCEANUL "NOXEAZĂ". Într-adevăr, după o scurtă documentare la faţa locului, aveam să aflăm că decizia de a închide cele două mari fabrici din Tulcea nu s-a luat pentru că, vezi Doamne, cei care le-au cumpărat au vrut să protejeze cumva oraşul şi zonele limitrofe de noxele deosebit de otrăvitoare (bioxid de sulf, pulberi de mangan, de crom etc.) pe care furnalele le aruncau zilnic în atmosferă. Nici vorbă. Oprirea producţiei s-a produs anul trecut, în momentul în care cei doi agenţi economici au intrat în faliment, fiind înglodaţi în datorii şi nemaiavînd nici un fel de resurse financiare. Nu vom intra în detalii legate de procesul de lichidare la Ferom sau de privatizare la Alum. Bref e că ambele fabrici au fost cumpărate, în totalitate (Alum) sau în parte (Ferom ), de doi "investitori strategici", care încearcă să le repună pe picioare şi, evident, să scoată bani. Cît mai mulţi bani. Localnicii, oamenii de rînd din Tulcea, văzînd că aerul pe care îl inspiră a devenit mai curat, cred că l-au prins pe Dumnezeu de picior şi au scăpat de poluare. Nimeni nu i-a informat că oprirea activităţii productive a celor doi coloşi industriali este o chestiune de moment, că peste puţină vreme aceştia îşi vor relua activitatea şi, implicit, vor polua din nou oraşul. Nici cei de la Agenţia pentru Protecţia Mediului Tulcea nu ştiu care este stadiul lucrărilor de retehnologizare la cele două fabrici, ce se întîmplă acolo concret. "Cei de la Feral (societate care a cumpărat o parte din instalaţiile de la Ferom, n.r.) spuneau că vor relua producţia la începutul lunii iunie, în acest an, dar acum spun că au unele întîrzieri şi că vor începe de-abia din septembrie, iar cei de la Alum (care deţin şi Alro Slatina, n.r.), cică, şi-au suspendat activitatea pentru o perioadă de minimum doi ani, începînd din 2007, perioadă în care vor retehnologiza întregul proces tehnologic", ne-a declarat directorul executiv al APM Tulcea, dl Cadîr Bectaş, pe care am fost nevoiţi să-l "vînăm" vreo trei zile, ca să putem sta de vorbă cu el despre una, despre alta.
UN DIRECTOR FRICOS ŞI INUTIL. Apropo de APM, timp de cîteva zile ne-am chinuit să luăm legătura cu directorul executiv al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Tulcea, dl Cadîr Bectaş, dar a fost imposibil, acesta fiind tot timpul ba "în şedinţă", ba la Consiliul Local, ba la Consiliul Judeţean, ba "undeva pe teren, unde nu are semnal". Şefa de cabinet a dlui director a făcut tot posibilul să-l ţină pe şeful său departe de ochii şi urechile ziariştilor "curioşi". Am încercat să rezolvăm problema fără dl director, fără să-l deranjăm pe domnia-sa, cu un alt funcţionar al agenţiei, cineva "abilitat" în domeniul nostru de interes, al relaţiei cu "publicul neinformat", oficial. "Nu avem purtător de cuvînt, nu avem un om pentru relaţia cu presa sau cu publicul, singurul care vă poate da orice informaţie de acest gen este domnul director, dar trebuie să-mi spuneţi mie mai întîi ce doriţi să aflaţi de la dînsul, pe urmă, eu îi spun domnului director despre ce e vorba şi apoi stabilim o zi cînd vă poate primi sau vă trimitem răspunsurile pe un fax sau pe un e-mail"... "Mulţumim frumos, doamnă sau domnişoară, dar pînă atunci noi vom fi cine ştie pe ce coclauri, pe la Piatra Neamţ, pe la Bicaz, Bistriţa, Maramureş sau Cluj, aşa că spuneţi-i dlui director că-l salutăm din mers, îi dorim somn uşor, salariu mare, pensie grasă etc..."
În fine, ne-am descurcat şi fără "aportul" dlui director al APM, instituţie care nici nu ştim cu ce se mai ocupă. La ce mama dracului mai foloseşte armata aceea de funcţionari, plătiţi regeşte de la bugetul statului, atîta vreme cît toate autorizaţiile şi avizele de mediu din judeţ sînt eliberate de Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului, care are sediul în judeţul vecin, la Galaţi, iar de problemele de mediu din Delta Dunării, care aparţine într-adevăr de judeţul Tulcea, se ocupă alte instituţii, şi anume Autoritatea pentru Administrarea Rezervaţiei şi Biosferei Delta Dunării, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, ministerele Mediului şi Agriculturii, Compania Naţională de Pescuit şi Acvacultură etc.? Nu o spunem din răzbunare, dar adevărul este că toţi funcţionarii ăia de la APM Tulcea, ca şi de la alte astfel de agenţii locale din ţară, papă banii degeaba. Bani publici, adică din buzunarele noastre, fără nici un folos.
SEMNE BUNE. Am găsit, totuşi, şi lucruri bune la Tulcea. De exemplu, o firmă din Popeşti Leordeni, şi anume Ecorec SA, a demarat un proiect de depozitare şi de valorificare a deşeurilor din municipiu şi din localităţile limitrofe, a construit deja două din cele opt halde prevăzute în proiect – una pentru deşeurile menajere şi cealaltă pentru deşeurile aşa-zis "inerte". De asemenea, la halda de zgură de la marginea oraşului – ani la rînd haldă comună pentru Ferom şi Alum, o adevărată bombă ecologică – am găsit o activitate frenetică, de procesare, transport şi valorificare a milioanelor de tone de "otravă" (cînd bate vîntul – şi, în Dobrogea, asta înseamnă tot timpul – praful de pe haldă ajunge la zeci de kilometri în jurul oraşului). Deocamdată, produsul rezultat nu este acceptat de constructorii de autostrăzi, pentru că nu are certificarea necesară, dar el este folosit la repararea drumurilor judeţene, la amenajarea terenurilor de tenis din toată ţara şi chiar (mai ales) la construcţia unor complexuri turistice, vile etc. aparţinînd mahărilor din zonă. O fi radioactivă această zgură, nu o fi radioactivă?, nimeni nu a fost în stare să ne clarifice în acest sens. Adevărul e că nici nu am avut timp să insistăm. Vom reveni. Ceea ce putem spune cu siguranţă este faptul că nimeni nu-i controlează pe agenţii economici care au preluat cele două fabrici de neferoase din Tulcea şi pe care, e clar, le vor repune în funcţiune cît de curînd, cu consecinţele de rigoare.
Boli fără leac
Laura Militaru, director adjunct în Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Tulcea, spune că nu există studii care să ateste directa legătură dintre poluarea aerului şi sănătatea oamenilor în Tulcea: "Ar trebui finanţat un studiu prin care fiecare pacient din spital să fie urmărit, să i se facă analize, pentru a face legătura directă dintre substanţele din atmosferă şi boală. Laboratorul de care noi dispunem nu are capacitatea de a lucra metale grele". Directorul crede că oamenii sînt obişnuiţi cu stilul acesta de poluare: "Ne dorim ca aceste obiective care poluează să ră-mînă veşnic închise. Tulcea, oraşul care este poarta spre Deltă, ar merita să devină o staţiune". (I.M.)28 iunie 2008
În patria trîntorilor, albina e falimentară!
AFACERE ANEMICĂ ● Apicultorii – subvenţii condiţionate şi concurenţă chinezească
Negustorii oferă preţuri mici pentru produsele apicole, subvenţiile sînt condiţionate, iar China, Argentina şi, mai nou, ţările africane trimit în România miere de calitate mai slabă, dar la preţuri foarte mici.
27 iunie 2008
Canaraua din sînul viperelor
DEZINTERES ● Rezervaţia naturală nu s-a „ridicat“ la statutul de sit arheologic
Tropăind printr-o Dobroge prietenoasă, unde secolele se împletesc într-un „nu-ştiu-ce“, care fascinează şi care îmbie să descoperi şi noul, şi anticul, iar verdele se stacojeşte, iar stacojiul se pierde în galben, există un loc care ne face să uităm cine sîntem şi ne duce departe de treburile lumeşti. Se deschide, deşi pare că te înconjoară. Te respinge, deşi parcă te înghite. Te alină, deşi pare să te respingă.
Hagienii gunoaielor
PUTE, DAR FACE BANI ● Rezervaţie „protejată“ de vecini duhnitori
Dacă vrei să faci la mare şi altceva decît plajă şi-ţi plac junglele, încearcă rezervaţia de la Hagieni, aflată la 10 km de Mangalia. Dar ţine-te de nas pînă ajungi la pădure, ca să nu-ţi vomiţi vacanţa prin gropile de gunoi.
Dinozaurii din stînci
DEGRADARE ● Faleza fosiliferă din Cernavodă se prăbuşeşte încet, dar sigur
Puţini sînt cei ce ştiu că atunci cînd vin spre mare, dacă-şi aruncă privirea în dreapta, la malul în care se înfige podul de la Cernavodă, văd o rezervaţie fosiliferă care te lasă să citeşti în stîncă o istorie care te duce pînă hăt, departe, la vremurile cînd reptilele gigantice erau stăpînii Terrei.
26 iunie 2008
La grătar în Rezervaţia Fîntîniţa – Murfatlar
BĂTAIE DE JOC ● Fripturiştii lasă în urma lor stive de gunoaie care distrug aria protejată
De cum dă firul ierbii şi soarele începe să dezmorţească pofta de viaţă a vietăţilor mai mici sau mai mari, fie ele miriapode, apode sau bipede, week-end de week-end, Rezervaţia Fîntîniţa – Murfatlar se află sub asediu. Sute de oameni se năpustesc asupra pădurii, strivind monumentele naturii sub roţile maşinilor.
Delta, încă folosită pentru agricultură
TULCEA ● Reconstrucţia ecologică a fost abandonată
Visul lui Nicolae Ceauşescu, acela de a face din Delta Dunării unul dintre grînarele României, este încă o realitate, la mai bine de 18 ani de la moartea dictatorului.
Volbura de nisip
PLAJA SULINA ● Protecţie ecologică vs investiţii
Ultima plajă sălbatică a Europei, cea de la Sulina, este de mai mulţi ani în pericol. „Chitit“ să scoată localitatea din sărăcia în care se zbate, primarul singurului oraş din Delta Dunării aprobă de ani buni tot felul de proiecte de dezvoltare a plajei. Acestea sînt însă oprite de autorităţile de mediu, fie că e vorba de hoteluri, de parcuri eoliene sau de aerodrom.
25 iunie 2008
Căcănăria şi cimentul sting Luminiţa
Se ajunge uşor la Luminiţa. Laşi Petromidia în dreapta, faci prima la stînga pe un drum de ţară, mergi, mergi, mergi – o ţii drept! –, dai de maşini de mare tonaj care scot gaze şi nori de praf ca un suprapoderal înnebunit după iahnie. Apoi treci pe lîngă Căcănărie, gîndindu-te cum ar fi dacă toţi oamenii de pe pămînt ar mînca numai iahnie. Şi intri liniştit în Luminiţa.
Ski-jet-ul şi căluţul de mare
DIFICULTĂŢI ● Birocraţie şi neputinţă în sancţionarea intruşilor în rezervaţie
Gard în gard cu portul Mangalia, mal în mal cu bulgarii, pe o suprafaţă de 5.000 de hectare se întinde ditamai rezervaţia marină, unica de acest fel din ţara noastră. Şi dacă tot o avem, de ce să nu o protejăm, ar zice unii, sau de ce să nu ne batem joc de ea, ar zice alţii.
Coasta se surpă cu ajutor de la oameni
INUTIL ● Planul naţional de gospodărire integrată a zonei nu s-a aplicat
150-300 de metri. De la această distanţă îţi permitea o lege din 2001 să construieşti pe faleza de la malul Mării Negre. Betoane, lemn, orice.
24 iunie 2008
Ucigaşii de delfini
Pescarii cu Lexus ucid delfinii cu lăcomie în timpul pescuitului de calcan. De cele mai multe ori, aceste vietăţi sfîrşesc putrezind de plaje. În Cheile Dobrogei, un afacerist local, construieşte un lac fără acord de mediu şi spune că nu are nevoie de avizul vreunui "imbecil colorat politic".
Cheile Dobrogei pier pe mîna politicului
TRASEU ● Din rezervaţia domesticită în civilizaţia sălbatică
Omul de afaceri Cameliu Babinciuc îşi construieşte, sfidînd legea, hotel şi cîrciumă, heleşteie şi birouri în coasta Rezervaţiei Cheile Dobrogei. El nu se teme că îşi va pierde banii. Chiar fără avizele necesare, construieşte diguri şi mută albia Rîului Casimcea. A cheltuit pînă acum, conform declaraţiei sale, două milioane de euro. Şi merge mai departe.
La Adamclisi, ca în antichitate
DELĂSARE ● Trecutul glorios stă pe aceeaşi stradă cu prezentul indiferent
Unui turist care vine la mare i-ar putea veni ideea, după cîteva zile de plajă, să viziteze anumite locuri ce vorbesc despre istoria noastră. Ruinele din Dobrogea nu spun însă poveşti, iar în apropiere nu sînt amenajate locuri de recreere pentru călătorul obosit.
23 iunie 2008
Prădătorii de la Cheile Dobrogei
În buza rezervaţiei Cheile Dobrogei se construieşte ilegal un lac artificial de agrement, garnisit cu toate acareturile unui viitor complex turistic care va modifica habitatul zonei protejate. Deşi nu are un aviz de mediu, omul de afaceri constănţean Cameliu Babinciuc excavează zona cu aceeaşi determinare ca la Canalul Dunăre – Marea Neagră şi declară că oricum el va ieşi victorios.
Templele naturii şi duşmanii lor naturali
MANIFESTUL CARAVANEI ● Nu vrem să trăim într-o ţară împuţită, sufocată de gunoaie, mutilată de buldozere şi otrăvită de poluare
Am pornit la drum în Caravana Jurnalul Naţional, pentru al cincilea an consecutiv, să descoperim pentru voi România. De astă dată, treaba noastră este să vă povestim, în cuvinte şi imagini, despre România verde, despre prietenii şi duşmanii ei.
Citește pe Antena3.ro
