Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Comuna Arada a primit numele de Horea, dupa ce Vasile Ursu Nicola, zis Horea a fost tras pe roata la Alba-Iulia. El a fost capul Rascoalei de la 1784, alaturi de Closca si Crisan.
Drumurile, potecile si cararile toate/ Te conduc la Fericet cat se poate/ Aici vedem monumental, casa memoriala si frasinul cu frunza rara/ Toate ale lui Horea ce-a luptat pentru neam si tara.EUGENIA MIHALCEA, FLORINA ZAINESCU
In Horea, pe barbati ii gasesti de dimineata adunati la carciuma din centru. Local cu geamuri termopan si trei mese scoase in drum, adica terasa, unde oamenii il asteapta pe primar. La Primarie nu-i, la telefon nu raspunde. Treburile comunei, aceleasi de sute de ani, se discuta intr-un separeu din carciuma despartit de o draperie. Si apoi, dupa un suc si minute de asteptare, primarul Corneliu Olar face drum spre Primarie. Cladirea roz, ridicata de mai-marii comunei in numai un an, cu biroul primarului, om drag satenilor care-i mai spun si Bill Clinton, are toalete ca la oras, dupa cum se lauda secretarul comunei, bucatarie, unde doamna de la agricol face cafele la tata lumea.
DEALUL IUBIRII. Si mai are comuna Horea, ce se numea Arada inainte sa ia numele de la Vasile Ursu Nicola, care i-a chemat la rascoala pe iobagii moti la 1784, Dambul lui Gaf, obiectiv turistic. Primarul Olar a reinviat obiceiurile apuse ca sa atraga turisti. Acum sunt numai 2.624 de locuitori in Horea, dar primarul le-a facut loc de iubit si procreat sa nu se piarda samanta haiducului. Satenii nu se inghesuie, in schimb turistii dau navala.
OCUPATII. Multumiti de primar, pe care l-au ales si reales, motii nu-s prea incantati de viata care-i macina. Totul e la fel ca atunci cand strabunii lor s-au ridicat la lupta. Traiesc din prelucrarea si valorificarea lemnului. Se mai ocupa si cu cresterea animalelor, dar le cresc numai pentru gospodaria proprie, pentru folosul familiei. Inainte mai vindeau la oras, dar acum nimeni nu se mai osteneste sa bata atata drum ca sa ia pe lapte sau branza banii pe care-i da pe autobuz. Iar lemnul sta stiva pe la porti, in timp ce muntele ramane plesuv pe zi ce trece. Din asta traiesc multi, ca padurile le-au fost date inapoi. N-au ce lucra, iar tinerii care au plecat la scoli si s-au intors acum in sat zic ca nu mai renteaza cum munceau batranii. Si cum sa renteze, daca nici fanul pe care-l strangi vara in capite sau lemnul pe care-l tai pentru iarna nu mai ajunge? "S-a progresat poate doar ca prea repede se secera padurile", se plang satenii. Acum taie lemnul cu gaterul, dar inainte, cand se facea dusumeaua pentru casa si podul, se lucra cu manurile. Batranii isi amintesc ca atunci cand si-au ridicat ei casele taiau scandura cu custura.
Casile rasfirate pe dealuri, fara garduri, numai cu aparatoare de lemn sa nu dea iama animalele, adapostesc batrani uitati parca din alte vremi. Multe au lacate masive, ruginite de ploile care au trecut peste ele, cu cate un caine in ograda, lasat de paza peste timp langa casa.
Citește pe Antena3.ro
ISTORIC
Dupa infrangerea curutilor de catre armatele imperiale habsburgice s-a instalat si in partile Halmagiului autoritatea imperiala. Aici a luat fiinta in 1728 domeniul lui Ioan Hollaky, care apoi s-a marit cu satele Halmagel, Aciuta, Ociu, iar de la 1751 si cu satele Rastoci, Guravaii, Plescuta, Dumbrava si Talagiu. La 17 aprilie 1764, administratia de stat austriaca a vandut domeniul Halmagiului contelui Bethlen Gavril cu suma de 100.000 de florini renani. De aceea, iobagimea, greu apasata, a incercat in diferite chipuri sa-si usureze soarta, sperand in obladuirea lor de catre imparatii Maria Tereza si fiul ei Iosif II. Dar acesta din urma, in anul 1782, deoarece romanii se reintorsesera la ortodoxism, publica un edict care ameninta cu grea pedeapsa pe cei ce ar cuteza sa rosteasca un cuvant.
Parasire - Urmasul Motului, dentist agricol
EUGENIA MIHALCEA, FLORINA ZAINESCU
Ii este urmas lui Horea, are 78 de ani si traieste aproape de Varful Fericetului, la doi pasi de casa memoriala. De meserie dentist agricol, adica pune dinti la grebla. Nevasta lui are dantura de om instarit, cu doi dinti simetrici de aur, iar pe vremea lui Ceausescu a fost "deputata". Dupa 4 kilometri de drum forestier, sapat de ploi si prafuit de vreme, pe care masinile nu prea se avanta, il intalnesti pe Costin Nicola. E stra-stranepot al lui Horea si locuieste aproape de Varful Fericetului, locul in care s-a nascut Vasile Ursu Nicola. Lumea il stie, ziaristii vin sa auda despre rascoala, dar Costin n-are ce sa spuna. A citit si el, ca ce i-a povestit mosul lui a uitat de mult. "Mosul meu a fost stranepot al lui Horea. A trait 126 de ani si l-a chemat ca si pe mine, Nicola Costin." "Urmasi is mai multi - se baga in vorba femeia guraliva - , dar numai Costin locuieste in sat. Restul is venetici prin lume".
MUNCA. Costin Nicola a facut doua clase la viata lui si apoi inca doua, obligat-fortat cand a fost luat in armata. Apoi a lucrat la padure timp de vreo 14 ani, de are acum o pensie de numai 1.360.000 de lei. Dar nu asta-i baiul, ci faptul ca nimanui nu-i pasa de urmasii lui Horea. El apare numai in cartea de istorie. "Apaiâ, bine", spune Costin "N-avem locuri de munca", adauga contrariata sotia, fosta "deputata" pe vremea lui Ceausescu. Adevaru-i ca locuri de munca nu sunt, lana nu se vinde, laptele se strica in case. "Inainte, tot nestiutorul de carte avea de munca", se zbarleste femeia. Costin repara dinti la grebla, e dentist agricol, dupa cum sturlubatica rade nevasta-sa. Repara la greble cat e ziua de lunga, dar castiga numai 80.000-100.000 de lei pentru una noua. Numai Bruzica n-are treaba nici cu Horea, dar nici cu saracia din Apuseni. Mieluta se tine scai de Costin Nicola, ca un caine vrednic. Si daca numai ar sti ca pana-ntr-o saptamana o asteapta cutitul...
