Braila cosmopolita

Orasul de la malul Dunarii este recunoscut si astazi pentru varietatea uriasa de etnii. Ceea ce i-a unit pe toti a fost importanta economica.

Unul dintre cele mai dezvoltate orase situate pe malul Dunarii este Braila. Dezvoltarea acestei localitati, care apare prima oara atestata documentar la 1364, nu s-a produs in perioada regimului comunist, ci cu multe decenii inainte, anii dintre cele doua razboaie fiind cei mai prielnici. Expansiunea nu a fost doar una economica, ci si culturala.

ENCICLOPEDIE. Excelenta sa pozitionare a atras aici oameni de prin toata lumea. Italieni, greci, armeni, bulgari, evrei, lipoveni, sarbi sau turci au ajuns in Braila. Daca vrei sa gasesti pe cineva care sa iti povesteasca despre vremurile de glorie ale Brailei, toata lumea te trimite la Valeria Ursan. Are 78 de ani, dar nu arata nici macar de 50. Are un debit verbal extraordinar, iar povestile pe care le spune sunt de-a dreptul fascinante. Imediat cum o intalnesti incepe sa-ti vorbeasca despre Dunare. "Este o bogatie extraordinara, o valoare imensa. E pacat ca lumea nu stie sa profite de ea. Braila este cel mai frumos oras de la Dunare", spune batrana. Este fascinata de tot ceea ce inseamna Braila si cunoaste fiecare casa din oras. "Daca stau sa vorbesc despre Braila, mi-ar trebui vreo doua zile si tot nu ar fi destul", se mandreste Valeria Ursan. Cand incepe sa povesteasca despre dezvoltarea orasului afiseaza un zambet stralucitor si incepe sa gesticuleze larg. Radiaza de fericire si ii vine sa o ia la pas prin oras. "Eu cand povestesc despre Braila nu imi amintesc, ci retraiesc vremurile de atunci. Ma mut cu gandul in copilaria mea", recunoaste batrana, care se trage dintr-o familie de armeni.

EXPERTA. Femeia stie si de ce toate natiile lumii au dat navala la Braila. "Ii lega interesul economic, iar pe aici se invarteau toate bancnotele de pe fata pamantului. Oamenii care aveau negoturi in port au ridicat case frumoase in oras. S-au stabilit aici si au convietuit alaturi de alte nationalitati. Tatal meu, care era armean, se intelegea bine cu turcii, desi intre cele doua tari exista si acum un conflict. Strainii au capatat putere si cheag la Braila", povesteste Valeria Ursan.

MOZAIC. Oamenii avuti ai acelor vremuri erau preocupati de cultura. "Fiecare casa avea pian. Se asculta muzica buna, se vorbeau limbi straine. Marinarii analfabeti care au coborat prima oara la Braila au fost inlocuiti cu oameni culti, care isi trimiteau copiii la scoli celebre din Viena si Paris. Erau oameni de mare cultura, chiar daca se trageau din vaporeni", isi aminteste femeia. Cele mai frumoase povesti ale sale sunt legate insa de romanii care lucrau in portul din Braila. "Fiind nevoie de mana de lucru, au venit romani de la tara. Ei au construit care sub pamant la marginea orasului. Salahorii lucrau in port si munceau imbracati cu o pereche de pantaloni dubli si o sapca pe cap. Seara veneau la tata la bacanie si scoteau tot ceea ce strangeau ziua in port. Aduceau ciocolate, bomboane si tot feluri de minuni. Luau pe ele niste banisori si chefuiau pana in zori. Se plimbau cu trasura si le cantau tiganii cu tambalul", povesteste Valeria Ursan, plina de nostalgia acelor vremuri.

CIVILIZATIE
"Strainii depindeau unii de altii. Tatal meu, de pilda, care era armean, astepta sa vina grecii cu grau pe Dunare. Oamenii din Braila erau innebuniti de cultura. Aici erau adusi muzicanti celebri din Germania si Franta. Braila era cunoscuta drept o capitala culturala" - Valeria Ursan

DIFERENTE
"Oamenii saraci din Braila munceau cu carca in port. Ei nu aveau curaj sa mearga in aceleasi locuri cu patronii. Daca bogatii se duceau la ruleta, saracii mergeau la risca sau barbut. Nevestele saracilor nu munceau. Ele stiau sa faca un singur lucru bine, dragoste. Si fiecare familie avea cate 7-8 copii"

De la Braila la Capul Midia

A FOST DEMULT. Departe de vremurile care au transformat orasul intr-unul cosmopolit, Braila este acum un port plictisit, din care au ramas doar amintirile

Fiind un port la Dunare, unde ajungeau multi marinari, Braila era plina de bordeluri. Chiar daca era copila, Valeria Ursan a intrat si ea intr-un bordel. "Tanti Elvira, femeia din celebra romanta, era matroana intr-un astfel de loc. Eu eram copil si nu stiam ce e ala bordel. Am intrat si am vazut niste fete frumoase imbracate in fuste albe. Am crezut ca sunt zane", isi aminteste femeia.

Cea mai fascinanta experienta a trait-o insa in 1965, cand a plecat cu o lotca de la Braila pana la Capul Midia. "Stand de vorba pe malul Dunarii, in 1964, am decis sa mergem cu barca pana la mare. Pe mine nu au vrut sa ma ia, ca cica nu e treaba de femeie. Dar aia care au plecat fara mine au fost arestati. Un an mai tarziu, am plecat si eu si am facut traseul in trei saptamani. Nu am luat mancare la noi, dar in schimb aveam aprobare de la Securitate. Eram ca vikingii", povesteste Valeria Ursan, o femeie pe care merita sa o asculti neincetat.