Calarasi, 1 martie 1976. Se batea primul tarus la Combinatul Siderurgic din oras. 2005, zilele noastre. Partea neviabila a combinatului se demonteaza si se vinde la fier vechi. Pentru multi calaraseni, Revolutia a venit mai devreme cu un an.
O intrebare care ne-a framantat si la care am incercat sa aflam raspuns de la inceput a fost daca ridicarea Combinatului Siderurgic din Calarasi a fost sau nu un proiect realist. Am fost surprinsi sa aflam ca a fost un proiect justificat economic, in care Dunarea a constituit elementul-cheie. Situarea combinatului in imediata vecinatate a fluviului permitea alimentarea cu minereuri si expedierea produselor finite, dar si folosirea apei in procesul tehnologic. Pentru a afla mai multe despre istoria combinatului, am apelat la directorul administrativ al SIDERCA, Radu Paul Paunescu. O istorisire a sa ne face sa credem ca municipiul Calarasi a fost parca predestinat sa aiba un combinat siderurgic. El spune ca la 10 km de Calarasi au fost descoperite vetre ale unor fauritori de otel datand din anul 1500 ien. Sapaturile arheologice au scos la iveala o serie de cuptoare in care se faceau turte de fier, obtinute din hidroxidul de fier existent in zona INCEPUTUL. "Decizia de a se construi Combinatul Siderurgic s-a luat intr-o dimineata de iulie, in 1974, mai exact pe 4, la ora 10:00 dimineata", isi aminteste Aurel David, fost redactor-sef la cotidianul local Vremuri noi. Sosit in tromba dintr-o vizita la Constanta, Nicolae Ceausescu a descins la marginea Calarasului, unde se afla groapa de gunoi, si a hotarat ridicarea Centrului Metalurgic Calarasi. S-au facut machetele, dar lucrarile nu au inceput imediat. Nici in anul urmator, principalul motiv al amanarii fiind inundatiile. Primul tarus la combinat s-a batut la 1 martie 1976, iar constructia efectiva a inceput in 1978, dupa proiectul realizat de IPROMET Bucuresti. Constructia combinatului a fost realizata de fosta Intreprindere de Constructii Montaj si Reparatii Siderurgice Calarasi pe o suprafata de 650 de hectare.AMINTIRE. Combinatul Siderurgic Calarasi, imediat dupa finalizarea lucrarilor de constructie |
Citește pe Antena3.ro
SATISFACTIE. Primii muncitori care au reusit sa scoata prima sarja |
Degradarea
RESURSE. Constructia este acum "hrana" pentru cautatorii de fier vechi |
Bile albe si negre
In 2000, la SIDERCA, s-a declansat procedura falimentului, suspendata in 2001 pentru patru ani, in care s-a incercat rentabilizarea combinatului. Asa a aparut, in ianuarie 2003, DONASID, care a preluat partea viabila a combinatului - otelaria electrica, sectia de turnare continua si laminorul de profile grele si sine - , evaluata la 20 de milioane de dolari. SIDERCA a contribuit la constituirea DONASID cu 150 de hectare de teren si cladirea administrativa. "Din cele 1,8 miliarde de dolari investite in combinat, partea viabila care a fost salvata reprezinta 400-500 milioane de dolari", spune Mihai Arpagic. Din ce a insemnat odata combinatul, SIDERCA a ramas cu 5%, inclusiv 500 de hectare teren, DONASID cu 20%, iar 65% LEMNTRANS (societatea care a castigat licitatia pentru recuperarea unei creante a SIDERCA de 10 milioane de dolari si care a reusit sa obtina in instanta penalitati de 22 milioane de dolari). LEMNTRANS isi recupereaza acum banii de la SIDERCA prin vanzarea fierului vechi scos din betoanele combinatului. Anul acesta, SIDERCA a reintrat in procedura de faliment, iar DONASID a fost preluata in urma cu doua luni de TENARIS, o societate italiana, care detine si Silcotub Zalau si are 520 de angajati.
Pledoarie la Bruxelles
de Cristian Petru
OPTIMIST. Paolo Bassetti este increzator in ceea ce priveste sansele orasului Calarasi |
Jurnalul National: De ce ati achizitionat DONASID?
Paolo Bassetti: Tenaris a achizitionat Silcotub, cel mai important producator de tevi fara sudura din Romania. In aceste conditii, aveam nevoie de un otel special. DONASID va furniza materia prima pentru fabrica noastra din Transilvania.
Ce echipamente mergeau cand ati ajuns la DONASID?
DONASID este o otelarie foarte frumoasa. Echipamentele erau intr-o stare relativ buna, dar modul de functionare al companiei si mediul erau profund dereglate. Prioritatea a fost refacerea infrastructurii, care sa ne permita sa producem. Ceea ce am facut initial a fost sa ne asiguram ca incepand din ianuarie 2006 vom putea produce nu numai blumuri, ci si tigla rotunda.
Intentionati sa faceti si alte angajari la DONASID?
Acum avem 360 de angajati in DONASID si 160 in DONASID Services. Pe viitor, daca vorbim strict numai despre otelarie, nu va necesita un numar foarte mare de angajati. Pe de alta parte insa, adevarata provocare si intrebare este cand si cum vom putea sa ne continuam eforturile investitionale in Calarasi.
In Romania a crescut nivelul investitiilor straine
Credeti ca este posibil ca investitorii sa mai fie atrasi de Siderca?
Siderca nu mai exista ca si companie, acum fiind in proces de lichidare. Din pacate, s-a permis transformarea diverselor echipamente in fier vechi, lucru care a compromis sansele de a mai exista o companie Siderca in viitor. Ceea ce exista insa in Calarasi este o excelenta infrastructura pentru dezvoltare industriala. Daca luam in considerare pozitia geografica a Calarasiului, aceasta este de mare interes pentru companii care exporta in jur de 60% din productie si sunt interesati sa deserveasca cea mai importanta piata din Romania, cea din zona Bucuresti. Calarasi a fost abandonat in ultimii 20 de ani. Speranta la Calarasi nu este foarte mare, dar lucrurile se schimba in Romania: nivelul investitiilor straine a crescut si o data cu ele, si nevoia de infrastructura. Cu siguranta investitia greenfield a Saint Gobain nu este o pura intamplare. Si noi, la randul nostru, suntem multumiti de ceea ce am gasit din punct de vedere logistic: avem la dispozitie toata gama de mijloace de transport de care avem nevoie si toate utilitatile necesare. Convingerea noastra legata de potentialul, as spune unic, al orasului Calarasi ne-a determinat de altfel sa discutam despre acest lucru si la Bruxelles si sa pledam in favoarea lui si fata de alti investitori straini importanti.
Relansare DONASID
Ce ati facut de cand ati intrat la DONASID?
Noi am preluat DONASID acum aproximativ doua luni. Am inceput prin a plati toti furnizorii, cu precadere pe cei romani, peste 290, valoarea datoriilor restante ridicandu-se undeva la 9 milioane de dolari. Valoarea investitiilor totale pana la sfarsitul anului se va ridica undeva la 15 milioane de dolari.
Ce s-a intamplat la Laminorul Braila?
In momentul intrarii noastre in Romania, am preluat Silcotub Zalau, Tubinox Bucuresti si Laminorul Braila. Laminorul Braila era o companie fara nici un fel de perspective industriale. Am inteles insa situatia speciala pe care am gasit-o acolo si, prin urmare, am achitat toate salariile restante, am platit datorii ale companiei de aproximativ 4 milioane de dolari si am oferit statului roman sansa de a incerca sa privatizeze din nou societatea.
Exista posibilitatea sa faceti acelasi lucru si la DONASID?
Nu, iar explicatia este foarte simpla. In momentul in care am preluat Silcotub, fabrica importa materie prima in valoare de 120 milioane de dolari din Rusia pe an - acest lucru nu mai putea continua din moment ce in Romania existau premise foarte bune pentru producerea otelului necesar. Prin achizitionarea DONASID am dorit sa transformam materie prima romaneasca in produse romanesti sofisticate din punct de vedere tehnologic destinate industriilor de petrol, gaze si auto, produse care in final au o valoare adaugata extrem de importanta. Astfel, DONASID, alaturi de Tenaris Silcotub, devine centrul strategiei noastre de dezvoltare pentru intreaga regiune.