x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Loteria distruge patrimoniul naţional cu buldozerul

0
Autor: Simina Stan 22 Iun 2010 - 00:00
Loteria distruge patrimoniul naţional cu buldozerul
Vezi galeria foto


Este o certitudine că vechile case boiereşti cu pivniţe ample şi tuneluri subterane din Bucureşti, despre care se amintea adesea în cronici, nu sunt legende, după cum s-a descoperit şi pe Calea Victoriei la numărul 9. Cronicarii vremii scriau că vodă Caragea "se plimba cu caleaşca prin tunelurile" ce legau Curtea Veche de cea din Dealul Spirii sau hanuri şi case boiereşti. Pe lângă aceste vechi subterane s-au păstrat pivniţe impresionante din secolele XVII-XVIII, cum de altfel s-a văzut cu ochiul liber pe străzile din centrul istoric, pentru care Primăria Municipiului nu reuşeşte să găsească o soluţie de punere în valoare, ele fiind reacoperite fără nici o intervenţie de conservare, după ce au fost expuse elementelor naturii ani la rând.

5779-124177-1hartapapazoglu1871.jpg



Casa Văcărescu-Bellu-Prager "poartă în ea multă istorie, deşi a fost dărâmată şi reconstruită, modificată, iar dărâmată şi reclădită", aceasta păstrează importante părţi - zidării şi pivniţe - din secolul al XVII-lea. Aceste ziduri au fost martore de la atacuri ale turcilor, incendii, "petreceri cu lăutari şi ospeţele boierului Văcărescu ce se întindeau până la zi" la luptele din vremea "zaverei" şi "marele foc" din 1847. A "văzut dărâmându-se pe Podul Mogoşoaiei Mănăstirea Sf. Ioan cel Mare şi construindu-se Casa de Depuneri, în locul Mănăstirii Constantin Vodă ridicându-se Palatul Poştelor, a privit schimbarea vechiului curs al Dâmboviţei, a asistat la demolarea Hanului Zlătarilor şi lărgirea Căii Victorii". Astăzi este proprietate a Loteriei Române şi se află în proces de "consolidare, restaurare şi recompartimentare" din martie 2004.

În 2004, CN Loteria Română SA a hotărât să construiască un imobil nou în curtea generoasă din Calea Victoriei nr. 9, a cărui ieşire să fie către Str. Ilfov nr. 5, pe cheiul Dâmboviţei. Această clădire urma să aibă două niveluri subterane şi patru etaje înălţime. De aceea între 7-24 martie 2004 au fost "demolate mecanizat anexele, fiind dezvelite zidurile construcţiilor din vechime, care erau semnalate atât în Studiul Geotehnic-Iunie 2003, cât şi în Studiul Istoric-August 2003", dar de care nu s-a ţinut cont decât în urma observaţiilor arhitectului Dan D. Ionescu de la Institutul Naţional al Monumentelor Istorice (INMI).

În urma cercetării preliminare, din 2004, coordonată de arheologul Gheorghe Mănucu-Adameşteanu, de la Muzeul Municipiului Bucureşti, cu participarea arhitecţilor Dan D. Ionescu şi Ioan Munteanu de la INMI, au fost dezvelite "construcţii civile şi religioase, monezi, ceramică, conducte din olane pentru aducţiunea apei şi două construcţii cu destinaţie incertă ş tunele sau canale". Trebuie menţionat că cercetarea vestigiilor nu a fost declarată încheiată, întrucât, în urma refuzului Loteriei Române de a prelungi contractul cu MMB şi INMI, lucrările au fost sistate, următoarele faze determinante de execuţie desfăşurându-se fără o supraveghere din partea experţilor atestaţi de MCC.

Prima dată s-au descoperit "fundaţiile paraclisului Întâmpinarea Domnului, demolat în 1892-1893. Ulterior s-au dezvelit alte patru fundaţii de la paraclise diferite, toate suprapuse, cel mai vechi fiind din secolul al XVI-lea", afirmă arh. Dan D. Ionescu. Ceea ce este "rar şi deosebeşte acest sit este succedarea, pe acelaşi loc, a trei biserici cu acelaşi plan, accentuând prestigiul evident al primei biserici. O particularitate a paracliselor, mai puţin a ultimului, este dubla absidă, atât la est, cât şi la vest, aspect mai rar întâlnit în Ţara Românească". Conform Cronicii Cercetărilor Arheologice, campania 2004, poziţia 058 "cele mai vechi complexuri identificate corespund primului orizont de locuire înregistrat în zona Curţii Vechi, după construirea unei fortificaţii, în 1459-1460, de Vlad Ţepeş. Majoritatea descoperirilor datează din secolul al XVI-lea, toate locuinţele fiind distruse în urma unor incendii. De asemenea, s-a apreciat că cele două tunele au fost construite şi au funcţionat în cursul secolului al XVIII-lea".

În august 2008, întregul ansamblu a fost clasat ca monument istoric, în categoria "ansamblu", grupă valorică A, cod B-II-a-A-19841, "Curţile Văcăreştilor" cu următoarele componente: a) fostele case I. Văcărescu-Prager, cod B-II-m-A- 19841.01, şi b) vestigii arheologice, cod B-II-m-A-19841.02. Întrucât o ruină poate fi "mărturie a unei civilizaţii, a unei evoluţii semnificative sau a unui eveniment istoric, deci are calităţile unui monument istoric. Astfel de ruine compensează absenţa unei utilităţi precise prin aura conferită de evenimentele care l-au adus în această stare şi prin demnitatea conferită lor în timpul istoric de civilizaţiile ulterioare, impresionate de destinul predecesorilor.

Astfel de ruine sunt ridicate la rangul de «vestigiu», iar atitudinea corectă faţă de «vestigii», definită încă din 1964, prin Carta de la Veneţia, este aceea ale cărei scopuri esenţiale sunt prezervarea substanţei istorice, expunerea ei pentru publicul larg şi care interzice reconstituirea", scrie profesor arh. Hanna Derer într-un studiu din 2006. Cu toate acestea, muncitorii angajaţi de Loteria Română au lucrat cu buldozerul, au betonat, fără a conserva în vreun fel "vestigiile".

Loteria Română ar fi putut să investească în patrimoniul naţional din curtea sa şi să devină astfel un exemplu în zona centrului vechi. Vestigiile încurcându-le socotelile, Loteria Română s-a opus ferm ca acestea să devină vizitabile, nici măcar pentru specialişti, sub pretextul că în acest sediu se vor derula "operaţiuni speciale". Astăzi, cum este evident în fotografii, o instituţie de stat a distrus patrimoniul naţional cu acordul DCCPCN-MB şi al Ministerului Culturii şi Patrimoniului. Pe panoul afişat nici măcar nu sunt specificate "vestigiile medievale" monument, deşi ele au fost betonate sau distruse, pardon îngropate, cu buldozerul. În 2006, Ministerul Culturii şi Cultelor aprobase reacoperirea, nu betonarea completă, a vestigiilor, specificând că vor rămâne un colţ de iarbă pe care se va marca cu dale doar ultimul paraclis şi alături o placă cu desenul suprapunerii vestigiilor cu un scurt text, înconjurate de o parcare amplă şi "frumos" betonată.

Trebuie accentuat faptul că toate avizele pentru aceste lucrări atât de la MCC, cât şi de la DCCPCN-MB datează din 2006, respectiv 2003, când ansamblul "Curţile Văcăreştilor" nu era clasat monument, ceea ce s-a întâmplat în august 2008. La 23 aprilie 2010, DCCPCN-MB răspundea la aceste sesizări astfel, "urmare a verificărilor întreprinse, am constatat că lucrările/intervenţiile la imobilul monument istoric în cauză se desfăşoară în conformitate cu reglementările legale în vigoare". Ce altceva puteau spune, placa de beton era deja turnată. Poate se refereau la clădire, deşi pivniţa parţial din secolul al XVII-lea a fost complet cămăşuită cu beton?

Din fotografiile făcute în ultimele luni în urma lucrărilor realizate "in situ vestigiilor ansamblului medieval Curţile Văcărescu" se observă că au fost distruse zidul dintre pronaos şi naos în centrul ruinelor biserici şi canalul din spate. De asemenea, este vizibilă folosirea abundentă a betonului de nivelare. "Este caz penal ce fac. Fiind ansamblu monument istoric, grupă valorică A, conform legii, trebuiau să fie prezenţi un arhitect, un arheolog şi un inginer în această fază de execuţie. Fără să mai discutăm de prezenţa permanentă a unui arheolog", afirmă Nicuşor Dan, de la Salvaţi Bucureştiul. De altfel, în 2006 au investigat fără supravegherea unui arheolog sub trotuarul din Calea Victoriei, la fundaţiile casei, unde "era intrarea unui vechi tunel, iar în pivniţă s-au găsit oseminte, care au fost aruncate ca să nu întârzie lucrările!".
Citeşte mai multe despre:   mişcarea de rezistenţă

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de